The online generation

       E dependență!!

     Astăzi am constatat cu frică că și eu sunt dependentă. Nu, nu sunt dependentă de cannabis sau hașiș, nu sunt dependentă nici de cafea sau ciocolată (deși cred că în clubul dependenților de ciocolată aș intra cu multă plăcere). Azi am constatat că la fel ca generația mea sunt dependentă de mediul virtual, de facebook, instagram și restul chestiilor care se întâmplă online. De unde și până unde am ajuns la concluzia dată vă explic imediat.

  De când mi-am cumpărat un telefon, acum 4 ani (care are opțiunea de conectare la net,) căutam mereu ocazii să mă conectez fie la un  free Wi-Fi, fie la datele mobile chiar dacă nu aveam nevoie să caut ceva sau să văd ceva, o făceam doar din dragul de a fi conectată și de a mă afla acolo, în mediul ăla. Când veneam de la școală primul lucru, care-l făceam după ce-mi salutam colegele de cameră, deschidem laptopul să verificam mediul virtual, de parcă acolo se întâmplau minuni. Îmi plăcea să urmăresc tot felul de pagini pe facebook, like-uri, share-uri, inimioare și unele pagini de știri sau istorii de dragoste, (ca orice domnișoară). Cu timpul am început să evit să-mi pierd timpul pe net, deși am continuat să urmăresc aceleași rețele de socializare, mi-am făcut și un blog pe care îl promovam (și pe care-l promovez încă) tot în mediul virtual, acum jumătate de an mi-am făcut și o pagină de instagram (să fiu și eu în rând cu lumea). Când ne-am mutat cu chirie am preferat să nu ne punem un cablu pentru net, și foloseam doar datele mobile (30GB/lună), azi datele mele au ajuns pe ultima sută de metri și eu am decis să le mai prelungesc un pic, însă nu mor caii când vor câinii, astfel că mă simțeam tentată să pornesc netul la fiecare 30 min., ca să verific ce mai e acolo. Așa că la sfârșitul zilei am constat că și eu sunt dependentă de mediul virtual, chiar dacă sunt doar cu văzutul și nu fac postări.
Acum am încerc să înțeleg de ce, deși cred că știu deja. 

      Pentru că toți trăim în mediul virtual, postăm poze ca să ne lăudăm cu ultima rochie cumpărată, cu ultimul buchet de flori primit de la iubi, sau ce cafea am băut cu X la localul Y, facem câte un selfie la fiecare 5 min., și ne simțim cool, pretty sau lovely. Pentru că, dacă a fost cutremur și nu l-ai simțit deschizi facebook și concretizezi, pentru că la orice eveniment mai întâi faci un live să vadă și prietenii tăi, pentru că dacă esti într-o călătorie mai întâi postezi una, două, zece poze, uitând să mai savurezi momentul, putem scrie o status în care îl facem pe cineva sexist sau luăm la mișto pe cineva prin apropo-uri, pentru că ne este frică să spunem în față, pentru că știrile sunt mediatizate mai mult în mediul online și pentru că noi ne putem alege informația pe care vrem să o citim, chiar dacă și așa, într-o oarecare măsură suntem manipulați, astfel ne simțim atrași ca un magnet de mediul online. Am impresia că deja e un stil de viață și nicidecum o necesitate. Dacă nu ai fost o zi pe net, nu mai ai despre ce vorbi cu prietenii tăi, pentru că acolo s-a întâmplat tot și tu nu ești la curent cu nimic. Într-un fel sau altul am ajuns deja la momentul când avem prieteni de facebook de la care cerșim like-uri, și nu trebuie să-i mai judecăm pe cei care cerșesc la colțul străzii un leu, pentru că la rândul nostru și noi cerșim ceva când postăm la fiecare 5 min. pe net (chiar dacă nici în ruptul capului nu recunoaștem).

       Acum însă aș vrea să privesc lucrurile și dintr-un alt punct de vedere, să-mi amintesc de  timpul când ne uitam la televizor doar la un singur post, când scriam scrisori pentru a publica vreo poezie în revista NOI, sau vreun articol în ziarul raional, când așteptam ziarul de vineri ca să-mi recitesc articolul sau poezia, sau de când făceam poze și trebuia să le așteptăm în format fizic și nu trebuia să verfic dacă am primit sau nu like-uri, iar dacă vreau să vorbesc cu părinții cu un singur click rezolv totul, nu trebuie să aștept vacanța ca să-i revăd și să vorbim.

       În final nici nustiu ce aș putea spune e de bine sau nu, e de plâns sau nu, e de schimbat sau #dejaemaibine.
      Din ultimile date mobile am scris postarea în cauză și o promovez tot în mediul virtual, nu e nevoie de like și share (dar dacă insistați, nu-s împotrivă), oricum nu-mi mai rămâne trafic ca să urmăresc cine, când, unde și de câte ori.