duminică, 13 iulie 2025

#bookchallenge 2024: Să dăm cărțile pe față

A trecut un pic din 2025 și eram aproape să abandonez ideea de a mai scrie tradiționalul articol în care revizuiesc cărțile citite anul anterior și fac un top 3 favorite. 

Timpul de scriere a acestui articol a fost relocat din timpul în care scriam pentru teza mea de doctorat. Uneori îmi place să scriu și pentru suflet, iar după noutatea că „Este posibil să fie necesar să rescrii teza după noul ghid” primită de la coordonatorul meu, ghiciți ce? Nu mai am nici cea mai mică motivație de a scrie.

    Chiar dacă nu am postat nimic din octombrie 2024, blogul adună câte 60-70 vizualizări pe lună, fără a fi distribuit, măcar niște motivație de aici. Nu știu cine mai citește în această eră a AI-ului, dar eu personal mai citesc bloguri, și dacă vreți chiar pot să vă arăt ce bloguri urmăresc aici.

Așa că, la final de iunie început  mijloc de iulie avem un articol despre cărțile citite în 2024. (history)

Am citit eu în 2024, tocmai 13 cărți, multe dintre ele în format electronic pentru că era mai simplu din punct de vedere logistic,  (adică citeam când alăptam). Aici  e lista la care aș mai reveni, pentru că sigur le-aș vedea cu alți ochi după o perioadă.




    Cartea mi-a fost recomandată de psiholog, în perioada când eram la Cluj. Nu am să vă mint acum, că e o carte care schimbă vieți, dar este o carte în care m-am regăsit în multe dintre capitole. Pe scurt cartea explică de ce pui nevoile altora mai presus de nevoile tale, de ce te temi în mod exagerat de boli sau că vei fi părăsit, de ce te subestimezi. Toate astea prin exemple întâlnite în cabinetele autorilor și care te trimit înapoi în copilărie pentru a vedea de unde vin problemele.
Acum că scriu mă gândesc să reîncep această carte, într-o rutină nouă, unde nu doar citesc și înțeleg, dar și aplic lucrurile din carte. 


2. Daniel KahnemanGândire rapidă, gândire lentă

Nu știu cum am ajuns să am această carte în bibliotecă, dar nu-mi pare rău că am citit-o, deși uneori mă înfuria, nu reușeam să ajung pe aceeași undă cu scriitorul.
Cartea vorbește despre cele 2 Sisteme ale noastre cu care acționă: Sistemul 1 rapid, intuitiv, emoțional și Sistemul 2 mai lent și mai logic. 
Cred că nu uimește pe nimeni că noi funcționăm aproape în totalitate cu pe baza sistemului 1. Cartea oferă explicații practice depre modul în care noi luăm decizii zilnice. E lungă și plictisitoare, dar e o carte bună. 


Am pus un review pe instagram, nu m-a dat pe spate, are o poveste bună, dar prea mult bla-bla. 
Ah, da, și din punct de vedere istoric sau cultural puteți să vedeți cât de greu a fost pentru oamenii de culoare intrarea în societatea și dreptul de a face studii sau a obține funcții publice. Totul prin ochii unui copil. Anume din acest motiv intră la recomandări.

Și bonus, în fiecare an încerc să citesc un scriitor basarabean, cumpăr cărțile când merg în RM de obicei. 

Dintre scriitorii basarabeni anul trecut am citit:

Lilia CalanceaAlionușca
 
Pentru aceasta am scris un review pe Goodreads. 

"Eu n-am înțeles nimic din cartea asta" exact asta am spus când am citit ultimul paragraf. Adevărul e că eu am înțeles multe din ea, dar nu am înțeles ce a vrut să spună mai exact autorul și de ce Alionuşka?
O scriere plăcută, uşor de citit și curioasă din punct de vedere al subiectului, în special scrisă de un adult trecută prin ochii unui copil-adolescent.
Mi-a plăcut!”

Acest mi-a plăcut de la final e relativ și e spus în comparație cu alte cărți din acest stil. 

Pentru acest an aștept sugestii de scriitori basarabeni pe care să-i citesc.

Pentru Prietena mea genială Elena Ferrante, avem un întreg articol pe blog, pentru că în perioada respectivă era #febraferrante, așa că am intrat în joc. 


Voi ce ați citit din această listă? Sau orice altă recomandare de carte e binevenită!


vineri, 4 iulie 2025

Știu eu ce-i mai bine pentru copilul meu!

 ”Dar oare noi, adulții, i-am întrebat vreodată pe copii și tineri ce gândesc ei înainte de a le vorbi despre necesitatea introducerii gândirii critice în sistem?”

    Ideea acestui articol a pornit în timpul lecturii de duminică (duminica de obicei citesc altceva decât  în restul săptămânii), azi a fost Mai bine de Igor Guzun, scriitorul meu preferat din ultima perioadă, care a spus așa: 

”Dar oare noi, adulții, i-am întrebat vreodată pe copii și tineri ce gândesc ei înainte de a le vorbi despre necesitatea introducerii gândirii critice în sistem?”


Ironic, nu? 

Zâmbim la fiecare stand-uper care face mișto de subiectul acesta sau de subiectul părinților care hotărăsc ce-i mai bine pentru copiii lor chiar și la 30 de ani (sau mai mult dacă e cazul). 

De ce? 

Săptămânile trecute citisem confesiunea unei prietene care zicea că tatăl ei nu acceptă refuz din partea ei.

Eu nu sunt specialist în domeniu ca să raspund la întrebări, dar știu să mă dau cu părerea, boală pe care încerc să o tratez. Și nu, azi nici asta nu voi face. Doar voi adresa întrebări retorice. Dacă sunteți părinți vedeți dacă vă aflați în situația respectivă sau dacă nu sunteți tot întrebați-vă dacă nu luați hotărâri pentru alții sau sunteți curioși de ce fac cei tineri și ”neexperimentați„. 

De ce crezi că idealurile și crezurile copilului tău sunt aceleași la 14 și la 30 ani? 

De ce nu accepți că și tu mai greșești și azi/în situația X poate nu ai dreptate?

De ce ai pretenția că îl cunoști foarte bine?

De ce să-i sugerezi ce vrei să fii în viața lui? 

De ce nu îl poți vedea pe copilul tău adult și încă crezi că-i mai poți controla emoțiile și dorințele?


Noi nu suntem pe lumea asta să-i înțelegem pe toți și nu le știm pe toate pentru că avem/aveți experiență de viață  sau știu eu ce-i mai bine pentru copilul/nepotul/sora/fratele meu. Nu încercați să fiți în viața copiilor/../../../ ce vreți voi, întrebații pe ei ce vor să le fiți, nu sunteți centru pâmântului și nu totul vă este permis, sau cum s-ar spune ”pământul nu se învârte în jurul vostru”.

Crezi că îți cunoști copilul la fel de bine la 10, la 16, la 20 sau la 30 de ani la fel de bine? 

Poate vă cunoașteți copilul bine, dar dacă de 10-15-20 ani nu mai locuiți în aceeași casă cu el voi cunoașteți doar ce vrea el să cunoașteți, deci NU-l cunoașteți, deci nu știți ce-i mai bine pentru el. Poate totuși decide el dacă modelul de papuci i se mai potrivește  sau între timp preferințele sau schimbat?

Nu sunt părinte și probabil nu înțeleg grija asta excesivă. Nu știu cum voi fi eu ca părinte, dar nu mai pot vedea atâția copii/tineri care fac lucruri pentru că părinții lor cred că așa e mai bine, oameni dependenți de opiniile celor din jur și fără încredere pentru că până la un moment au făcut lucrurile exact cum au vrut părinții/rudele/societatea. Nu, asta nu se numește educație. Educația și cei 7 ani de-acasă sunt altceva. 

Mulțumesc pentru atenție, atât a fost pentru azi. 

Aveți deschis la comentarii pe fscebook, instagram și chiar aici.


Am scris acest articol pe 20.11.2022, ca urmare a unei frustrări personale, dar nu am avut curaj să apăs butonul: Publicați. Azi sunt părinte și încă rezonez cu ceea ce am spus. Observ cum dorințele copilului meu, azi sunt diferite față de luna trecută, observ cu se schimbă și își dezvoltă propria personalitate, iar eu încerc să fiu prezentă oricând are nevoie și la moment are nevoie cam 20/24h.