”Dar oare noi, adulții, i-am întrebat vreodată pe copii și tineri ce gândesc ei înainte de a le vorbi despre necesitatea introducerii gândirii critice în sistem?”
Ideea acestui articol a pornit în timpul lecturii de duminică (duminica de obicei citesc altceva decât în restul săptămânii), azi a fost Mai bine de Igor Guzun, scriitorul meu preferat din ultima perioadă, care a spus așa:
”Dar oare noi, adulții, i-am întrebat vreodată pe copii și tineri ce gândesc ei înainte de a le vorbi despre necesitatea introducerii gândirii critice în sistem?”
Ironic, nu?
Zâmbim la fiecare stand-uper care face mișto de subiectul acesta sau de subiectul părinților care hotărăsc ce-i mai bine pentru copiii lor chiar și la 30 de ani (sau mai mult dacă e cazul).
De ce?
Săptămânile trecute citisem confesiunea unei prietene care zicea că tatăl ei nu acceptă refuz din partea ei.
Eu nu sunt specialist în domeniu ca să raspund la întrebări, dar știu să mă dau cu părerea, boală pe care încerc să o tratez. Și nu, azi nici asta nu voi face. Doar voi adresa întrebări retorice. Dacă sunteți părinți vedeți dacă vă aflați în situația respectivă sau dacă nu sunteți tot întrebați-vă dacă nu luați hotărâri pentru alții sau sunteți curioși de ce fac cei tineri și ”neexperimentați„.
De ce crezi că idealurile și crezurile copilului tău sunt aceleași la 14 și la 30 ani?
De ce nu accepți că și tu mai greșești și azi/în situația X poate nu ai dreptate?
De ce ai pretenția că îl cunoști foarte bine?
De ce să-i sugerezi ce vrei să fii în viața lui?
De ce nu îl poți vedea pe copilul tău adult și încă crezi că-i mai poți controla emoțiile și dorințele?
Noi nu suntem pe lumea asta să-i înțelegem pe toți și nu le știm pe toate pentru că avem/aveți experiență de viață sau știu eu ce-i mai bine pentru copilul/nepotul/sora/fratele meu. Nu încercați să fiți în viața copiilor/../../../ ce vreți voi, întrebații pe ei ce vor să le fiți, nu sunteți centru pâmântului și nu totul vă este permis, sau cum s-ar spune ”pământul nu se învârte în jurul vostru”.
Crezi că îți cunoști copilul la fel de bine la 10, la 16, la 20 sau la 30 de ani la fel de bine?
Poate vă cunoașteți copilul bine, dar dacă de 10-15-20 ani nu mai locuiți în aceeași casă cu el voi cunoașteți doar ce vrea el să cunoașteți, deci NU-l cunoașteți, deci nu știți ce-i mai bine pentru el. Poate totuși decide el dacă modelul de papuci i se mai potrivește sau între timp preferințele sau schimbat?
Nu sunt părinte și probabil nu înțeleg grija asta excesivă. Nu știu cum voi fi eu ca părinte, dar nu mai pot vedea atâția copii/tineri care fac lucruri pentru că părinții lor cred că așa e mai bine, oameni dependenți de opiniile celor din jur și fără încredere pentru că până la un moment au făcut lucrurile exact cum au vrut părinții/rudele/societatea. Nu, asta nu se numește educație. Educația și cei 7 ani de-acasă sunt altceva.
Mulțumesc pentru atenție, atât a fost pentru azi.
Aveți deschis la comentarii pe fscebook, instagram și chiar aici.
Am scris acest articol pe 20.11.2022, ca urmare a unei frustrări personale, dar nu am avut curaj să apăs butonul: Publicați. Azi sunt părinte și încă rezonez cu ceea ce am spus. Observ cum dorințele copilului meu, azi sunt diferite față de luna trecută, observ cu se schimbă și își dezvoltă propria personalitate, iar eu încerc să fiu prezentă oricând are nevoie și la moment are nevoie cam 20/24h.