Țară veche, țară nouă!

Ne mutăm din România!

Sunt oameni!

Sunt oameni fericiți și împliniți la ei acasă, sunt oameni care pleacă din necesitate, sunt oameni fericiți și chill în bula lor și sunt oameni fericiți pe vârful Everestului, sunt oameni care iubesc provocările și sunt oameni care doar pleacă, sunt oameni care își doresc alt viitor pentru copiii lor și sunt oameni care-și construiesc fericirea din ce au lângă ei. Sunt oameni care rămân și sunt oameni care pleacă! 

Sunt oameni!  

Am venit în România acum 9, în această perioadă am locuit 4 ani la Bacău și alții 5 la Cluj-Napoca, iar acum a venit vremea pentru o altă schimbare. 

Nu este ușor să plecăm și să lăsăm Clujul, care a devenit între timp a doua noastră casă, nu este ușor să renunțăm la viața socială de acolo, la toate activitățile noastre culturale, sportive sau chiar la rutina de acolo, dar cine nu riscă, nu bea șampanie. 

Aș fi putut folosi mai degrabă expresia ”e greu” în loc de ”nu e ușor”, dar nu, nu  e greu - e doar o alegere. Greu e să pleci alungat de război sau de vreo boală grea sau chiar de o epidemie căreia lumea ”civilizată” i-a dat de cap de vreo 10 ani. Greu e să pleci atunci când nu ai altă alegere!

Viața nouă, rutină nouă, activități noi, stil de viață nou - ne plac provocările și o acceptăm și pe aceasta în viața noastră. 

Cum am luat această decizie și care au fost motivele care ne-au deteminat să facem acest pas sunt un subiect aparte.

Ne mutăm în Olanda!

Prima dată am vizitat Olanda în 2016 cu niște prieteni, în timpul stagiului Erasmus (Taniuș, Salut! știu că vei citi aceste rânduri și Salut, Anatol - nu știu dacă vei citi). Mi-a plăcut, a fost dragoste la prima vedere! Urmăream și încă urmăresc mulți instagrameri/bloggeri (cunoscuți din Md și Ro) care s-au mutat aici, îmi plăcea ceea ce vedem la ei, dar niciodată nu m-am gândit că vom face acest pas spre mutare aici atât de curând. Dacă stau să mă gândesc mai bine, nu urmăresc oameni care s-au mutat în alte țări, nu eram curioasă, nu mă interesa - aici deja e vorba de puterea gândului și de a atrage în viața ta doar ceea ce-ți dorești cu adevărat, dar acesta e deja un alt subiect, la care noi, muritorii de rând, nu ne pricepem.

Revenind. Sunt etuziasmată și anxioasă în același timp. Nu știu ce ocupații voi avea, nu știu cum va fi cu adaptarea  și cu limba, dar toate luate împreunăc sună al naibii de interesant. 

Și acum întrebare pentru cei care au ajuns până aici cu cititul:

V-ar plăcea să povestesc aici pe blog despre  experiența mutării, acte necesare pentru a trăi legal, cumpărturi, viață socială, timp liber și alte chestii?

M-am gândit să fac lunar (sau bilunar, de fapt nu, 1 la 2 luni am vrut să zic) câte un raport din viața de expat. Câți dintre voi ați citi aceste chestii și cât de utile credeți că vor fi?

Mulțumesc anticipat pentru feedback!

Eu și blogul meu vrem să revenim în forță!

 Welcome Back!

#mytwocents despre gama împotriva căderii părului de la Yves Rocher.

Vine așa un timp în viața omului când începe să se prețuiască mai mult, când îi pasă mai mult de alimentele pe care le consumă, din recipientele din care bea apă, de tipul de informație pe care îl consumă sau de oameni pe care îi acceptă  ca parte din activitățile sale.

Vine așa o vârstă când începi să citești etichetele produselor, când nu-ți mai cumperi ”încălțăminte sau haine de unică folosință”, nu mai cumperi chestii ieftine doar că e mai mult și ajunge pentru o perioadă mai lungă, într-un cuvânt pui mai mult accent pe calitate, nu pe cantitate.

Vine o vreme când înțelegi că timpul tău valoarează mai mult, iar ceea ce alegi să învestești în el este mult mai important pentru confortul, liniștea și bunăstarea  sufletului tău, a minții, a corpului tău. 

Că tot ziceam că vine o zi în care începi să citești ingredientele de pe etichete, păi, vă mărturisesc cu toată sinceritatea că eu nu am citit niciodată ingredientele de pe o sticlă de șampon, pentru că de ce aș face acest lucru? doar nu-l consum eu. Ba bine că nu e chiar așa, tot tu îl consumi doar că prin părul tău. Recent am primit spre testare noua gamă expert împotriva căderii părului. Eu niciodată nu am pus mare accent pe sănătate părului meu pentru că, din observațiile mele, nu a fost necesar niciodată. Până într-o zi când m-am trezit că a început să-mi cadă destul de mult dintr-o dată. Da, aveam o perioadă mai stresantă, da, nu aveam o alimentație echilibrată și da, părul meu avea nevoie de o îngrijire mai adecvată așa că produsele Yves Rocher au venit la țanc. 

Ce conține acest chit?

1. Cură intensivă anti-căderea părului pentru 1 lună;

2. Sampon fortifiant împotriva căderii părului;

3. Balsam fortifiant împotriva căderii părului

Toate aceste produse conțin ingrediente de origine naturală, provenite din plante recoltate și cultivate în câmpurile proprii Yves Rochen din Franța, conform principiilor agroecologiei. Iar recipientele fiind realizate din plastic reciclat 100% și reciclabil, ceea ce e un aspect important pentru mine.

Ingredientele active din aceste produse sunt: Extractul de LUPIN ALB responsabil pe mecanismul de încetinirea căderii părului și stimulare creșterea acestuia și extarctul de AGAVĂ care dublează microcirculația scalpului. 

ATENȚIE! Nu conține sulfați, silicon, parabeni, 96 % ingrediente de origine animală. (Dacă doriți să vin cu un articol nou despre ingredientele de mai sus și de ce sunt dăunătoare pentru păr, lăsați un comentariu și eu voi executa, pentru că acum deja m-am informat).

Am scris acest text după 4 ture de spălat pe cap cu aceste produse. Mă declar mulțumită de efectul lor, chiar dacă tratamentul e recomandat timp de o lună, eu deja văd rezultate îmbucurătoare în ceea ce privește căderea (a se vedea poza de mai jos). Despre stimularea creșterii încă nu mă pot pronunța. 

Trebuie de menționat că aceste produse au ajuns la mine prin intermediul Buzzstore.

M-a întrebat iubitul meu dacă nu am să rezonez cu produsele am să fiu sinceră și am să zic: Da, cu siguranță!

!!!!!!!!!!!
1 lucru nu-mi place - părul nu are volum, dar c`mon Lucica, ăsta are alt scop, așă că îmi place totul la această gamă.

#bookchallenge2021: Cititul nu îngrașă

 Dacă vi se pare că acest articol ar fi trebuit să vină cu 9 luni în  urmă, ei bine, da, ar fi trebuit. Dar de când facem noi lucruri care trebuie și nu lucruri care ne aduc plăcere? 

Și pentru că m-am decis să mă întorc la scris pe acest blog, care în mai puțin de 7 luni va face 10 ani de activitate (probabil activitate e mult spus), voi edita și completa această postare începută prin ianuarie 2022. Anul 2021 a fost unul sărac în cărți (conform goodreads am citit 8 cărți) și mai sărac a fost în cărți bune. Pentru că ”bun” e un cuvânt relativ, lista va fi una scurtă.

4/5 ⭐Fredrik Backman- Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău

”Fricile sunt ca țăgările, nu-i greu să te lași de ele, e greu să nu te apuci iar.”

O carte scrisă prin ochii unei puștoaice de 7 ani, ok aproape 8, Elsa, căreia bunica i-a construit o întreagă poveste plină de mister și de oameni care au fost în viața ei mai mult sau mai puțin. Așa sunt bunicii, nu au timp pentru proprii copii, iar pentru nepoți întorc pământul cu susul în jos. Mi-am dat seama că mi-am luat suficient de multe notițe în timp ce am citit această carte, la una dintre ele mai meditez și azi, cică: 

Omul vrea să fie iubit. În lipsa iubirii, admirat. În lipsa admirației, temut. În lipsa fricii, disprețuit și urât. Vrea să trezească un sentiment, de orice fel. Sufletul se cutremură în fața uitării. Vrea contact cu orice preț.

A fost o carte bunicică, mi s-a părut pe alocuri plictisitor și scris doar pentru a umple pagini. Toată povestea putea fi scrisă într-un număr mult mai mic de pagini, după umila mea părere. Un roman despre toleranță și empatie, cum treci peste frică și nesiguranță, despre oameni, cu oameni și relațiile dintre aceștia, și cum repari greșelele făcute în tinerețe măcar un pic pe ultima sută de metri .

4/5 ⭐Anatoly Vinogradov - Defăimarea lui Paganini

Tot ce a vazut, tot ce a auzit Opera Mare din Paris, in timpul concertului dat de Paganini, depaseste orice inchipuire omeneasca. Arcusul si vioara lui Paganini pot fi comparate doar cu bagheta unui magician, care, cu o singura miscare, subjuga lumea intreaga.”

Aceasta nu este o carte despre tehnica de scriere a unui autor sau modul de a detalia istoria, este despre viața și activitatea marelui violonist Nicolo Paganini

Fie că ești un pasionat de muzică sau unul de sport, chimie, fizică, cu siguranță ai auzit măcar o dată de ”acest” Paganini, și nu întâmplător, pentru că a fost rege al viorii, cunoscut de o Europă întreagă, în special în peioada în care a activat (1782- 1840). 

Și pentru că „nu poți fi” geniu dacă nu vii dintr-o familie săracă, ei uite că și în acest caz istoria se repetă, micul Paganini (un copil bolnăvicios)  se trage din sărăcie, cântă trimis de taică-său la prăvălia din oraș și din zonă pentru a obține bani, ulterior ”investiți” în jocuri de noroc, de către cel care îi era părinte și îi aplica bătăi crunte dacă  nu reușea să aducă bani, era obosit sau chiar bolnav, sau când nu avansa la orele de vioară cu profesor. Dar și mai mult m-a impresionat viața acestuia, după ce a plecat de-acasă, naivitatea și talentul său i-au făcut mulți rivali, care au pornit din umbră un proces de defăimare.

A fost un neconformist de un talent excepțional, pe care biserica catolică nu l-a înghițit și chiar a refuzat să-l înmormânteze în orașul său de baștină (Genova). După stăruințele fiului său Achile a fost înmormântat  56 ani mai târziu la Parma.

4.5/5 ⭐Igor Guzun & Sergiu Beznițchi - π  cuvânt: Jocurile foamei de cuvinte

Despre această carte nu trebuie să vorbesc foarte mult, mai ales că Igor Guzun, e scriitorul meu preferat, basarabean, iar orice aș spune ar fi oricum subiectiv. Ești trist- citește din această carte, ești melancolic, nostalgic- citește din această carte, orice stare ai avea - citește din această carte, o să-ți placă. Ca să te conving las aici niște secvențe:

”N-o să-ți reușească să mă aburești” se gândea cineva în timp ce mergea spre saună.”

”Hai s-o facem de oaie, se auzi o propunere a unui învățăcel către bucătarul-șef.”

”Fără îndoială!” l-a avertizat pagina de carte pe deget.”

”Mie îmi place latura asta a ta”, i s-a adresat cercul unui pătrat.”

Dar trebuie să mai menționez încă 2, de fapt 3 carți care au fost pe listă și la fel au fost suficient de bune:

Tatiana Tîbuleac - Vara în care mama a avut ochii verzi

Aldous Huxley - Minunata lume nouă

Delia Owens - Acolo unde cântă racii:  Pentru această carte aștept să merg la film și cel mai probabil va veni un articol separat pe blog, pentru că a fost una foarte aproape de sufletul meu, sper că filmul nu mă va dezamăgi.

Duty free experience: Toate drumurile duc la Roma

Au trecut timpurile când luam rucsacul în spate și o ”întindeam” în weekend-uri  pe unde ne taia capul. Acum destinațiile trebuie alese cu grijă (în funcție de actele care se cer la intare și intoarcerea în țară, dacă e zonă roșie sau nu, ești ”cipat” sau nu) și să alegi un loc de cazare sigur (aș scrie safe, dar nuștiu dacă e acceptat de DOOM), în fine e mai greu dar nu imposibil chiar și în condițiile actuale. După 2 ani de stat acasă iată-ne cu bilete dus-întors spre Roma, în perioada Crăciunului. 

Nu căutați târg de Crăciun la Roma, l-am căutat noi pentru voi și nu l-am găsit. 

Iar în articolul de azi voi scrie 10 lucruri pe care mi-ar fi plăcut să le știu înainte să mergem la Roma.

1. Ia o umbrelă, niciodată nu știi când te prinde ploaia.

Anul acesta am înțeles de unde s-a inspirat autorul când a scris piesa ”La Roma plouă iarăși mamă”. 

2. În trafic nimeni nu semnalizează.

3. Toată lumea traversează strada ilegal, chiar dacă poliția stă alături nu se întâmplă nimic.

4. Dacă vrei să cinezi la un restaurant de cartier ține cont că au program program special, majoritatea  după 18, așa că nu merge treaba cu ”după 6 nu mănânc”. 

5. Mâncarea italiană (paste, pizza, foccacia) din cafenele din zona turistică nu se compară nici pe departe cu restaurantele de cartier cu specific italian. În prima seară am mâncat cea mai bună pizza și paste la restaurantul ”La Grande Bellezza” pe care vi-l recomand să-l încercați. Astea au fost și modelul de comparație pentru următoarele mese, care ne-au lăsat un gust ”amar” după deliciul din prima seară.

6. Cartierul Trastevere este unul din cele mai frumoase văzute la Roma. Se vehiculează că acolo găsești cea mai bună mâncare cu specific italian și cele mai tari cluburi de noapte, dar noi nu am avut norocul să mâncăm ceva excepțional. Am mâncat la Ristorante Carlo Menta, care nu a fost cea mai bună alegere. 

7. O fi Vaticanul cel mai mic stat din lume ca suprafață, defapt este un cartier de nișă al Romei, care este delimitat de Piazza San Petro prin niște coloane și  mulți polițiști . 

8. Ia o cazare cât mai aproape de centru sau de zona Gara Termini, în acest mod poți merge pe jos oriunde îți poftește inima, fără a cheltui bani pe transport. 

9. Camerele hotelelor sunt foarte mici, aproape nu ai unde să te învârți în cameră, în schimb sunt foarte înalte și geamuri mari. Așa că ai grijă dacă ești claustrofob.

10. Cumpără: Roma Pass - 32 euro valabil 48h pentru transportul public și intrarea la muzee, site-uri arhiologice. Noi nu am luat pentru că fiind Crăciunul multe chestii erau închise iar de transport public nu am avut nevoie.

Dacă ajungi la Roma nu uita să vizitezi:

Piazza Navona, Campo de’ Fiori, Piazza di Spagna, Panteonul, Colosseum, Castelul Sant’Angelo  Vaticanul și Muzeele vaticanului și să tragi cu ochiul prin cartierul Trastevere care pe vremuri era locuit de clasa muncitoare, dar a fost transformat de procesul de gentrificare, fenomenul care descrie procesul de transformare a unei zone urbane îmbătrânite într-un cartier pentru populația potentă financiar.

Fantana Trevi - dacă vrei să mai ajungi la Roma nu uita să respecți tradiția, arunci o monedă în fântână și-ți pui o dorință. Zilnic de acolo se adună cam 3000 de monede, care sunt donați unei cauze sociale din Roma.

Forumul roman - inima civilizației romane, azi un muzeu în aer liber care îți permite să calătorești 2 milenii în timp, în inima Romei Antice, fiind situl procesiunilor triumfale și alegerilor, loc de discursuri publice și nucleul afacerilor comerciale. Istoria Formului Roman a fost Istoria Imperiului Roman și al lumii vestice.

Piazza Veneția unde se află impunătorul Monument National Vittorio Emanuele II construit din marmură albă în cinstea primului împărat al Italiei unificate Vittorio Emanuele II.

Fiecare stradă a Romei merită să fie văzută pentru că are o istorie, eu am enumerat doar o mică partea din ce am reușit să vedem, dar 4 zile pentru Roma este foarte puțin. Chiar dacă nu am aruncat monede în Fantana Trevi sunt sigură că ne vom întoarce acolo.

PS: Aceasta a fost experiența noastră, unele lucruri ar putea fi subietive și nu vor coincide cu experiența d-stra.

#bookchallenge: Dă-te la o carte

     Ușor-ușor blogul meu ”despre orice” s-a transformat în unul despre cărți. Nuștiu câți oameni sunt interesați să vadă ce mai citesc sau pe câți îi pot inspira cu lecturile mele, dar eu voi continua să public aici în primul rând pentru bucuria cu care îmi recitesc  postările după ceva timp. 

Cu un sentiment de vinovăție, față de mine, pentru că nu mă țin de obiectivele stabilite și nu mi-am actualizat listele de lectură aici, vin azi cu top 3 cărți citite în 2020 care m-au impresionat și pe care le-aș reciti cu mare drag. 

1.  Notre-Dame de Paris, Victor Hugo

După ce am citit Mizerabilii lui Victor Hugo nu am avut cum să trec pe lângă altă capodoperă de-a sa. Am citit Notre-Dame de Paris chiar la început de 2020 și mi se pare că a trecut o veșnicie de atunci și merită a fi recitită. Pe lângă descrierile lungi și plictisitoare (pe alocuri), am simțit că mă pierd prin străzile Parisului de la sfârșitul secolului XV, care mai păstrează și azi istoria. Romanul senzațional dă viață Parisului medieval, iar Catedrala Notre-Dame de Paris poate fi considerată un personaj ”viu” și poate fi urmărită evoluția în timp a acesteea.
Romanul prezintă destinele tragice a trei personaje legate între ele. Esmeralda - fata cu căprița albă care dansează  mereu în fața catedralei, arhidiaconul Claude Frollo și Quasimodo - clopotarul cocoșat de la Notre-Dame. Dragostea față de Esmeralda este mărul discordiei din întreaga acțiune a romanului cu final tragic. 

2. 12 reguli de viață - Jordan Peterson, Un antidot al haosului din jurul nostru

• Regula 1: Stai drept și trage umerii înapoi
  
• Regula 2: Ai responsabilitate de a te ajuta, comportă-te ca atare
• Regula 3: Împrieteniți-vă cu cei ce vă doresc numai binele
• Regula 4: Compară-te cu cel ce erai tu în trecut, nu cu altcineva din prezent
• Regula 5: Nu-ți lăsa copiii să-ți facă lucruri care te vor enerva
• Regula 6: Fă-ți ordine în propria casă înainte de a judeca lumea
• Regula 7: Concentrează-te pe lucrurile cu adevărat importante (și nu pe plăcerile imediate)
• Regula 8: Spune adevărul – sau cel puțin nu minți
• Regula 9: Pornește de la premisa că s-ar putea ca persoana pe care o asculți să știe ceva ce tu nu știi
• Regula 10: Fii precis în exprimare
• Regula 11: Lăsați-i pe copii în pace când fac skateboarding
• Regula 12: Când întâlnești o pisică pe stradă, mângâi-o

Dacă nu ai citit nicio carte până acum, eu recomand să începi cu aceasta. Este excepțională, cu subiecte bine punctate, cu exemple din viața scriitorului, psiholog canadian renumit. Poate vor apărea specimene care vor sări cu gura: Nu e ok să ne învețe alții cum să trăim. Vă zic eu: E ok că te regăsești și pe tine atunci când o citești. Și partea interesantă e că autorul este și el generația instagram 

3.   Fata din tren - Paula Hawkins

Când am auzit prima dată despre această carte nu i-am dat mari speranțe, am zis că o fi o altă carte scrisă de dragul scrisului, dar m-am înșelat, te ține cu sufletul la gură.
Rachel, personajul în jurul căreia se învârte povestirea, este dependentă de alcool și are probleme cu memoria. Inițial am simțit o repulsie față de ea, de faptul că nu avea grijă de ea, era grasă, mirosea a transpirație și nu-și ”controla” viciul. Pe parcurs mi-am dat seama că viața ei era o dramă și nu se putea rupe de trecut, de fostul său soț, care o manipula și nici nu avea susținere prea mare de la familie/prieteni. Poate unii vor percepe romanul ca unul polițist care relatează desfășurarea unei anchete, dar nu, e mai mult drama multor familii care trăiesc în minciună, violență fără sprijin emoțional sau psihologic ajungând să-și rezolve probleme cu alcool sau să omoare. Ajung să le fie rușine de cine ajung dar nu pot fi aduși la realitate. Chiar și după luni bune de când am citit romanul am  rămas cu sentimente duble față de personajul principal. Aș spune că este un must to read, înainte de a vedea filmul.

Pentru inspirație, întreaga mea listă de lecturi din 2020 o puteți găsi pe goodreads. După ce-am citit unele cărți, dacă pot să le numesc așa, m-am gândit că și eu aș putea scrie o carte despre toate și nimic în același timp. Cred ar avea titlul ”диванный критик” cu traducere ”Critic de canapea”.

Bonus: O să râzi, totul e chimie - Mai Thi Nguyen-Kim

Chimia din viața explicată în termeni ușor de înțeles, iar informația din ea ar trebui apreciată la justa ei valoare. Chiar dacă majoritatea chestiilor îmi erau cunoscute, stilulîn care au fost explicate este unul foarte amuzant și practic în același timp. Nu mi-am luat notițe la prima lectură, dar deja a început dubla 2, și notez totul cum făceam la cursurile de chimie din facultate. Revin cu notițe!

Sărbători de iarnă: fără miros și gust (de casă)

      

 Tu ce faci de sărbători? Îți mărești fericirea sau îți micșorezi nefericirea? 

     E primul an când am fost prinsă de febra pregătilor ”Crăciunistice”. De departe, Crăciunul și în general sărbătorile de iarnă sunt perioada mea preferată din an. Timp de 25 de ani, Crăciunul a fost acasă, în Republica Moldova, lângă cei dragi. Anul acesta încerc să-mi creez o ”acasă” aici la Cluj. Un brăduț la ghiveci, niște ornamente drăguțe și minimaliste cu o instalație suficient de colorată (un fel de tricou-blugi-adidași, outfit după care mă vei recunoaște mereu pe stradă) și kilograme de clementine în toate colțurile apartamentului. Am mai cumpărat și un difuzor de parfum cu arome de citrice și brad pentru a spori atmosfera, o sticlă de vin în debara așteaptă să fie fiartă, mi-am luat chiar și o plapumă, șosete și papuci de cameră cu ornamente de Crăciun. Dar nu, nimic din toate astea  nu mă mulțumesc și nu au farmec la fel ca papucii de cauciuc (galoșii) plini de glod (în iernile fără zăpadă) în care mergi să aduci o găleată de apă  de la fântâna din curte. La fel ca brăduțul uitat  într-un dulap (împodobit din anul anterior), pe care-l aducem ”la cald”, îl despodobim pentru a fi împodobit din nou, uneori cu aceleași globulețe doar argintul (beteala) de altă culoare. Și sinceră să fiu, nu simțeam nevoia să-l postez pe facebook sau instagram pentru a fi validat. 

Câți dintre voi v-ați oprit să vă bucurați de brăduțul decorat? Pun pariu că i-ați făcut mai multe poze decât ați stat să-l priviți în liniște cu un vin fiert și fără Netflix. 
Da, știu, nu avem timp. Nu avem timp să petrecem cu familia, nu avem timp să greșim, nu avem timp să ne bucurăm de ceea ce avem, nu avem timp să fim fericiți.

Când eram copii pentru fericire era suficient să primim o pungă de bomboane și câteva portocale pentru a face sărbătoare. Azi, maturi fiind, îmi dau seama că ne axăm tot mai mult pe lucruri materiale, pe farfurii  inundate de mâncare și pahare cât mai pline. Nu știm să ne bucurăm de lucruri mărunte și avem pretenția ca totul sa fie pus la punct până la ultimul bob de mazăre din salata boeuf.

Până la urmă mămăliga e mai gustoasă cu mujdei, nu cu somon sau sushi, iar sărbătorile sunt despre oameni și locuri. 

Jurnal de autoizolare. Recomandări de cărți, filme, activități.

      Ca să încep așa cum ar fi mai frumos, vreau să vă anunț că eu am stat aproape 3kg în autoizolare.  Voi? 

    12 martie a fost ultima zi în care am avut program de 16h (muncă, școală, sport etc.). De 15 zile m-am reinventat și am activități pe care nu reușeam să le fac din lipsă de timp. Poate un pic mă bucur că am primit acest timp și îl pot investi în activități care chiar îmi plac. Da, ar fi fost mult mai bine dacă nu trebuia să fim impuși de situație, dar voi știți singuri cum se numește ceea ce-și face omul cu mâna lui. De aceea #stămacasa sau #stauacasa

În acest articol voi veni cu serie de activități pe care le fac eu în această perioadă și bineînțeles vă puteți inspira și voi. 

1. Citesc

Am reușit să citesc deja 3 cărți, ceea ce înseamnă target-ul pentru jumătate de an. Dintre care pot recomanda:

 Markus Zusak - Hoțul de cărți, o carte excepțională, despre curaj și perseverență, aproape pot spune că ar putea fi o istorie reală, cu evrei, al - II-lea Război Mondial, Fuhrer și o fetiță de 10 ani.

2. Mă uit la filme

Toți prietenii mei știu cât de mult urăsc eu să mă uit la filme, și cum eu cred că e o pierdere de timp. Păi uite că în aceste zile am descoperit că e chiar frumos să te uiți la filme și am adunat o listă de 10 filme dintre care pot sugera 3 care mi-au plăcut.

1. The Terminal (2004) - film de american comedie/dramă, cu Tom Hanks - despre un bărbat din Europa de est, care a rămas blocat 9 luni într-un aeroport din NY, după ce în țara lui a fost o lovitură de stat, având un pașaport pe care nu-l recunoște nimeni.

2. Cast Away (2000) - la fel un film cu Tom Hanks, eu nu am reușit să empatizez prea mult cu personajul, dar partea a 2-a filmului a fost exact ce trebuie.

3. Contagion (2011) - dramă/ thriller medical, un film despre ceea ce trăim noi la 9 ani distanță.

E foarte greu să aleg doar 3 filme care m-au impresionat, ar mai fi de adăugat: Murder mistery, Marriage story,  documentarul: Hitler o carieră.

Ce pot spune e că viața chiar bate filmul.

3. Învăț engleză 

     Cu siguranță ai început și tu să înveți o limbă și ai lasat-o baltă din lipsă de timp sau simplu, nu-ți mai place. Ei bine așa fac și eu cu engleza sau cu oricare altă limbă străină, pe care o vorbesc doar atât cât să nu mă doară mâinele când plec în călătorii. De data asta am zis că-i mai dau o șansă. Apropo filmele intră și la capitolul acesta.

4. Sport

 Și ce dacă nu pot merge la înot, la alergat în parc sau la tenis? Mi-am mutat sportul în apartament. De 3 ori pe săptămână cu antrenor și chiar în grupuri mai mari de 3 persoane, cam 700 (online să ne înțelegem).

      Alte activități destul de intersante pentru mine: învăț a edita poze (poate trec și la video), croșetez dar am rămas fără materie primă și nu mai ajung la un produs finit prea curând, gătetesc (experimentez rețete dulci).
Și nu mă întrebați dacă nu am de scris la teză sau de cursuri online, toate la timpul lor. Bine, mă ocup și de el, dar nu foarte mult, ce-i mult strică.

Voi ce alte activități interesante aveți cât stați acasă?

Și cum zicea Hitler: ”Un singur moment de genialitate este mai valoros decât o viață de corvoadă neinspirată” - poate pentru unii din noi acesta va fi momentul de genialitate.