Prietena mea genială

”Timpul, ca în toate lucrurile, e decisiv.”

Săptămâna trecută am terminat de citit ultimul volum din tetralogia napolitană ”Prietena mea genială” de Elena Ferrante. Prima dată am auzit de ea cu 3 ani urmă, dar nu i-am acordat multă atenție.

    Prima impresie:cărțile populare uneori sunt dezamăgitoare e. 

Recent cartea a intrat din nou în vizorul meu și de data asta am zis: O citește tot instagramul, eu de ce nu? PS: am aflat că acest fenomen printre #bookstagrameri este numit #febraferrante.

În ianuarie am comandat primul volum în format fizic, nu le-am luat pe toate 4, ca să nu rămân dezamăgită și cu banii dați pe niște cărți care nu vor fi citite (am suficiente în bibliotecă din această categorie). După ce am citit primul volum nu am vrut să aștept până vine comanda cu următoarele volume așa că am citit din telefon. În felul acesta am putut citi din baie, din mașină, la plimbare, în timp ce așteptam să fiarbă apa pentru ceai, în timp ce urcam sau coboram cu liftul de la/spre etajul 13.

Dacă și voi aveți nevoie de o pauză de la lecturile banale, atunci acesta e semnul că trebuie să citiți acest roman. 

O telenovelă scrisă foarte bine. Poate că un pic exagerez când spun telenovelă, pentru că nu știu cât de fericit e sfârșitul în cazul cărții, aș fi așteptat un altfel de sfârșit, dacă sincer, dar probabil romanul ar fi intrat la categoria banal cu sfârșitul pe care mi-l doream eu.  Și știți cum e, dacă nu-mi place  să scriu eu ceva mai bun, sau să mă mulțumesc cu ce avem 😀. 

Așa deci, avem 4 volume:

1.Prietena mea genială  -  2011

2. Povestea noului nume - 2012

3. Cei care pleacă și cei care rămân - 2013

4. Povestea fetiței pierdute - 2014

Povestesc în linii generale:

    Anul 1950, un cartier sărăcăcios din Napoli, 2 fetițe colege de școală, care ulterior au devenit prietene,  2 frați a căror familie aveau toate afacerile ilegale din cartier și care practic erau frica cartierului, bineînțeles alți copii din cartier care ajung sau nu la finalul romanului.

În cele 4 volume autoare detaliază viața celor 2 prietene începând cu clasa 1, de la 6 până după 60 de ani, când una dintre ele dispare, de fapt pleacă de bună voie și anunță pe nimeni unde.  

Elena (Lenu) și Lila, două copile total diferite, una tăcută și timidă, cealaltă tupeistă și răutăcioasă, fiecare dintre ele vrea să fie ca cealaltă. Una continuă să facă școală, cealaltă se căsătorește și pleacă din sărăcie. Una învață la școală, cealaltă se interesează ce materii studiază și învăță ”pe ascuns”. Legătura frumoasă și profundă, dar pe alocuri toxică dintre este descrisă foarte frumos de către autoare, de fapt autoarea fiind chiar Lenu. 

O poveste complexă și emoționantă, în care cu siguranță eu m-am regăsit. Pe lângă povestea profundă și detaliată, scrierea este una lină, cu descrieri vii care îți crează imagini absolut realistice. Mi se pare absolut incredibil cum autoare descriere și prezintă lumea și viața cartierului prin ochii Elenei: copila de 6 ani, adolescenta de 16 ani,  tânăra întoarsă de la universitate cu primul roman publicat care era considerată ”cineva” în cartier,  mama a 3 fete și scriitoarea care se folosește de puterea scrierii pentru a rezolva probleme legate de viața muncitorilor sau a afacerilor ilegale din cartier. Bineînțeles sunt și intrigi amoroase, absolut șocante pe alocuri, dar perfect reale și cu probabilitate de 99% că așa ceva se poate întâmpla în viața reală.

Atât de mult mi-a plăcut cartea, ca în ttimp ce terminam de citit volum 4 am început să vă și serialul. Seriile respectă cartea în proporție de 99,99% și mi-am dat seama că multe din personaje mi le-am imaginat exact ca și în carte, iar altele nicidecum imaginația mea nu corespunde cu cea a regizorului.

Dacă cumva autoarea citește articolașul meu 😆, eu tare sper că ”Povestea fetiței pierdute” va avea continuare, iaca nu poți să lași așa un mister și să închei cartea. Eu sper și cred că fetița, tânără deja, se întoarce. Iaca nu mă lasă sufletul să o declar moartă. 

Iar dacă autoare nu va citi, vă rog să-i transmiteți voi mesajul, cu câte un share, dacă v-a plăcut, bineînțeles. 

Și vă aștept în comentarii să-mi spuneți dacă voi ați citit romanul și dacă v-a plăcut sau nu.

#bookchallenge 2023: Să dăm cărțile pe față

 Cum ar spune „clasicii în viață„:  Decât să-ți bagi bagi nasul în treburile altora, mai bine bagă-l într-o carte. 

Eu sugerez să ne băgăm nasul în cărțile citite de mine în anul precedent. 

Ce mi-am propus să citesc

Trebuie să încep cu o confesiune: Anul acesta am exagerat cu numărul de cărți pe care le citesc în același timp și nu am reușit să le scot la capăt pe multe dintre ele.

Cred că am 2 confesiuni: anul acesta numărul de cărți pe care mi l-am propus la început de an pe goodreads nu a fost atins, mai exact am citit 9/12 cărți. 

Prietena mea care citește pe 200 de cărți anual ar râde în acest moment. Andrada, Salut!

Ce am citit

Dar peentru că eu nu citesc că trebuie sau să fiu în rând cu lumea am să precizez un lucru: nu contează cantitatea, dar calitatea. E o scuză bună? Ziceți și voi?

Problema e că și calitatea lor lasă de dorit. Poate nu sunt multe de calitate, dar am să vă uimesc(sper) cu top 3 cele mai bune (cuvânt relativ) pe care le-am citit. Îmi vine cam greu să aleg, pentru că există doar 2 pe care nu le pot recomanda din această listă ( acestea fiind: Slujba de la miezul nopții, Prea mult și niciodată destul. Cum a creat familia mea cel mai periculos om din lume)

1. Gânduri către sine însuşi - Marcus Aurelius

A durat ceva până am terminat de citit această carte, în primul rând pentru că fiecare paragraf/gând trebuie analizat un pic. Am pus mai multe citate  aici, care, după părerea mea, chiar trebuie reținute. 

Tot ce pot să adaug eu despre această carte este chiar ultimul paragraf din carte: "Pleacă, așadar, din această viață cu sufletul împăcat,; căci și cel care te face să pleci este liniștit. "

Pe scurt: nu am de adăugat nimic despre ea.  Dar merită citită de fiecare dintre noi cel puțin odată în viață, eu îmi propun să o citesc odată la câțiva ani ca să-mi amintesc de învățările unui om care a trait în anul 121-180 și a cărui gânduri sunt valabile și azi, după aproape 2000 de ani. Vă rog să țineți cont că acesta este un jurnal personal, iar autorul niocdată nu s-a gândit să-l publice sau că va fi publicat.

2. Steve Jobs - Walter Isaacson

La capitolul Biografii pot să vă recomand să citiți din viața și activitatea lui Steve Jobs. De ce am ales-o anume pe aceasta dintre cele 3 biografi citite? Simplu, îmi place cum a fost scrisă și cum a fost documentată. Autorul a fost motivul, nu personajul în sine. 

În casa noastră în continuare este deschis subiectul:  A fost sau nu Steve Jobs un geniu? 

Eu încă cred că nu. Chiar dacă am admirație pentru tot ce a făcut, iar device-ul de pe care scriu acum este unul dintre produsele scoase după viziunea sa, și nu vă mint: funcționează al dracului de bine. Eu am o problemă în ceea ce privește comportamentul său, nu pot rezona cu el, deși îmi dau seama că fără acest comportament iPhone nu ar fi azi (2024) cel mai vândut telefon din lume. 

Dar, hei, ce facem aici? Noi nu discutăm oameni, noi discutăm cărți. 

Așadar, cartea e una bine scrisă și documentată, pe alocuri subiecte tehnice, dar ai ce învăța din ele. Descrise multe dintre obiceiurile lui Steve Jobs: diete, călătorii, retreat-uri (cum ar spune unii instagrameri. 

3. Din cer au căzut trei mere - Narine Abgaryan

Unul pentru cine a văzut, unul pentru cine a povestit, iar al treilea pentru cine a ascultat și a crezut în bine.

La categoria romane pentru 2023 pot recomanda această carte,  deși nu e cel mai bun roman citit de mine vreodată, e ceea din ce pot alege din scurta listă din anul precedent.

Romanul e povestea Anatoliei și a locuitorilor din Meran - un sat armean dintr-un vârf de munte, locuitorii căruia au supravețuit cutremurului, razboiului și foametei. Uneori îmi vine foarte greu să-mi dau seama ce a vrut să spună autorul, sau poate nu înțeleg ce a vrut să spună și-mi creez o părere care nici pe departe nu e despre mesajul cărții. Se poate întâmpla asta chiar și în momentul acesta.

Din punctul meu de vedere această carte e una despre speranță și atât, probabil aș adăuga și iubire. Dacă nu astea, atunci ce ne mai poate face să luptăm și să trăim într-o lume care se duce? Aș putea să scriu un pic despre firul epic al romanului ca să fiu mai congătoare, dar tot ce pot spune e: nu e cazul. 

Dacă începi romanul, din primele 3 pagini îți dai seama că te prinde și intri și tu în viața și activitățile locuitorilor din satul de pe vârf the munte. 

Iar la final rămâne cartea cu autorul meu de suflet:

DRAG - Igor Guzun

Am cumparat-o chiar după lansare, când am zburat toamna din Moldova în Olanda. Am citit-o în timpul zborului, nici nu am apucat să-mi fac notițe. 

Poate sunt subiectivă și cartea nu e chiar la nivelul celorlalte din această trilogie, dar acesta fiind autorul meu basarabean preferat și nu pot să nu-l recomand. Cu siguranță se găsește un poem care să vă ungă la suflet. Pentru mine a fost acesta: SMS

#bookchallenge - 6 cărți despre Holocaust

 Pe 27 ianuarie Ziua Internațională de comemorare a victimielor Holocaustului. 

Pe scurt: Holocaustul este termenul folosit pentru a descrie cel mai mare genocid din istorie. Peste 11 milioane de oameni  au fost fost omorâți în perioada 1933 - 1945. Peste 50% dintre ei fiind evrei, între 220 000 - 550 000 romi, martorii lui Iehova, homosexualii și oponenți + oameni care nu se conformau regimului, adică regimului natțional-socialist din Germania, sub conducerea lui Adolf Hitler.

Conform statisticilor circa 1/3 din evreii de pe glob au murit în această perioadă. 

Cel mai probabil ați auzit de Auschwitz sau Auschwitz-Birkeneau, acesta fiind cel mai mare complex de lagăre de concentrare și exterminare al Germaniei naziste, se prusupune că aici au fost omorâți cel puțin 1milion de oameni.

Aici oamenii erau aduși în vagoane de animale, erau mințiți prima dată că vin la muncă, iar când ajungeau erau mințiți că merg la duș și dezinfecție, dar de fapt erau trimiși în camere de gazare. Cel mai lung transport a durat 18 zile și niciul ditre prizonieri nu a supravețuit.

Sunt multe cărți care au bază acest subiect, uneori mă întreb dacă nu s-a scris prea mult despre asta. Și tot eu îmi raspund, nu, cu siguranța nu s-a scris prea mult despre această perioadă de groază din istorie. Iar fiecare dintre cărțile scrise vine să ne reamintească despre asta. 

Toată cărțile spun același lucru, doar că din punctul de vedere al diferitor categorii de oameni care au ajuns în lagăre, unii dintre ei având norocul să supravețuiască. 

Ce cărți am citit eu pe acest subiect: 

1. Am fost medic la Auschwitz - Miklos Nyiszii

Am citit aceasta carte în 2018, aceasta este povestea autobiografică a medicului Miklos, un evreu  din Oradea care a supravețuit doar pentru că era asistentul "marelui" doctor Mengele care făcea experimente pentru a răspândi rasa ariană (germanii erau numiți așa în perioada regimului nazist) și multe experimente cu gemeni. Acesta a fost deportat împreună cu soția și fiica sa, pe care a reușit să le salveze doar pentru că lucra cu Mengele.  

2. Auschwitz. Fabrica morții - Erich Kulka, Ota Krauss

Ordinul nu se discută se execută. Este o carte scrisă de 2 deținuți politici, arestați pentru rezistență activă în fața regimului nazist. 

Despre ambele am postat în 2018 pe instagram și am promis că voi reveni cu o postare, voila 6 ani mai târziu a venit postarea. 

Pantofi pe malul Dunării, 
Budapesta, 2019

3. Se numea Sarah - Tatiana de Rosnay

Povestea unei fetițe evreice de 10 ani din Franța care a fost arestată în toiul nopții împreună cu părinții. Dar înainte de asta și-a încuiat fratele mai mic în ascunzătoarea lor secretă în speranța că se va întoarce să-l elibereze. Aceasta e povestea a două familii unite de un secret teribil. Despre toate cărțile de mai sus am vorbit în articolul din reading challenge din 2018, pe care îl găsiți aici.

4. Băiatul cu pijamale în dungi - John Boyne

Povestea unui băiețel german al cărui tată avea o slujbă "foarte importantă" iar toată familia a trebuit să se mute departe de oraș. Acesta se împrietenește cu un băiețel care de după gard care poartă "pijamale în dungi".  E poveste extrem de tristă scrisă într-un limbaj simplu, copilăresc. 

De curând am aflat că s-a scos și continuarea pentru această poveste, nu am citit dar cu siguranță o pun pe lista mea de #wanttoread

5. Jurnalul Annei Frank - Anne Frank , Gheorghe Nicolaescu (Translator)

Povestea tragică a Annei Frank fetița de 13 ani de origine olandeză care a stat ascunsă în Anexă timp de 2 ani, alături de familia sa. Aceasta a ținut un jurnal, despre care și-a dat seama că va fi o mărturie imprtantă după război. Jurnalul a fost publicat de către tatăl său.

Casa memorială Anne Frank,
Amsterdam, 2016

6. Croitoresele de la Auschwitz. Adevarata poveste a femeilor care si-au croit supravietuirea - Lucy Adlington 

Aceasta este cartea pe care o citesc la momentul actual.

La cest moment am citit 41% din ea. Până acum a fost o recapitulare e regimului nazist care a luat ”atitudine” față de evrei începând cu 1933 și toate acțiunile care le-au făcut împotriva evreilor pâna a începe procesul propiu-zis de deportare.

Este povestea femeilor evreice din Slovacia și Cehia care stăpâneau meseria de croitorese, încearcă să se axeze pe asta, dar de fiecare dată mă trezesc că autorea vorbește despre viața tuturor femeilor din lagăr. 

Încă mai am de citit în ea, așa că nu pot să adaug mai mult. 

Zilele trecute  o pritenă mi-a spus: Eu evit subiectul ca ma descompun moral, bravo ca ai enduranta🌸

Iar răspunsul meu e următorul: Da, e un subiect foarte greu de digerat, dar de fiecare dată când citesc o carte pe acest subiect, îmi dau seama cât de norocoși suntem noi azi pentru că trăim timpurile pe care le trăim. 

Ceea ce vă recomand și vouă, să vă amintiți acest aspect de fiecare dată când credeți că aveți probleme. 

Voi ce cărți ați citit pe acest subiect? 

Voi lăsați în comentarii și eu promit să iau notițe și să-mi updatez lista la următorul articol pe acest subiect. 

Un an de când am luat bilet la avion cu destinația - Olanda

365 zile, s-au făcut pe 29 septembrie, de când am aterizat în Olanda, cu bilet la avion într-o singură direcție.

”Acesta ar fi trebuit să fie un articol de spre bani și de câți bani e nevoie pentru a locui decent în Olanda,  daca au trecut deja 5 luni de Olanda și am adunat  suficient material.”- asta am început să scriu pe data de 11 martie a.c., dar am lăsat baltă din câteva motive:  

1. oamenii nu mai citesc bloguri, preferă conținutul video - scurt (adică tik-tok, reels),

2. pentru cine aș scrie? (asta fiind mai mult o scuză ca să nu scriu), Scriu pentru mine prima dată, dar eu știu că sunt 5 persoane care citesc de fiecare dată ce scriu ceva. Una dintre cei 5 chiar mă intreabă la fiecare discuție când e următorul articol despre Olanda și de ce nu mai scriu?. Acest articol e dedicat celor 5 cititori fideli ai mei, care sunt îmi sunt prieteni/rude în viața reală.

3. Sunt prea leneșă și îmi place să procrastinez. 

Și iată-ne aici după mai bine de 1 an de când m-am mutat cu traiul în Olanda.

Acest articol va fi despre impresii generale, activități, adaptare și poate întâmplări neobișnuite pe care le-am avut aici.

Nu am recitit ce am scris în primile 2 articole, dar dacă mă repet, vă rog să mă scuzați.

- Acte, birocrație, instituții ale statului.

Toate cele de mai sus sunt practic inexistente. Singura deplasare la o instituție a statului a fost pentru a face BSN (Basisregistratie Personen), un fel de CNP. După ce ai obținut acest număr îți poți rezolva orice problemă online, iar statul comunică cu tine prin scrisori. 

- Asigurare medicală, medic de familie, dentist.

Pentru fiecare de mai sus ești direct responsabil. Pentru început trebuie să-ți faci  asigurare medicală privată obligatorie (angajatorul nu plătește pentru tine asigurare medicală, așa că nu ești ”asigurat de stat”, doar dacă ești student sau ai sub 18 ani și ești asigurat pe baza asigurării părinților. 

După ce ai asigurarea, deja poți începe să dai email-uri sau telefoane pentru a te înscrie la un medic de familie (GP - general practice, cu i se spune aici) și dentinst, cu un pic de noroc după cel puțin 1o emai-uri/telefoane poate prinzi și tu un loc liber undeva. 

Dacă te gândești că tu ai asigurare privată și poți merge oricând la medic, vreau să te anunț că ești pe calea greșită: pentru a nu abuza de sistem, statul s-a asigurat că nu mergi pentru cea mai mică durere de unghie la GP, așa că în fiecare an primii 385 euro îi plătești din propriul buzunar ( de parcă asigurarea nu tot de acolo o plătești 😋). Pentru dentist, anual ești asigurat cu 250 euro, dar la fiecare vizită asigurarea acoperă doar 70% din costul procedurii, restul din propriul buzunar. Am uitat să specific asigurarea minimă obligatorie costă aprox. 125 euro/lună + 10 euro/lună asigurare pentru dentist (cea din urmă fiind la discreția fiecăruia, dar totuși recomandată).

De menționat: Cu medicul de familie tot nu te vezi prea des, iar dacă ai nevoie de medicamente, cu motiv întemeiat, mergi la farmacie, acolo știu deja de ce ai nevoie. Adică GP-ul a trimis la farmacie ( la famacia la care ești înscris, nu oricare) rețeta cu medicamente.

Iar la dentist, nu trebuie să suni pentru programare, te caută ei de 2 ori pe an pentru igienizare, doar nu așteptăm să faci carii și să ne coste mai mult (și pe noi, și statul)

- Limba

Dacă anul trecut mi se părea imposibil să rețin macăr un cuvânt în neerlandeză și făceam mare tragedie din asta, ei bine: Mesdames et messieurs, nu este cazul deja. Cu minim efort ( 5-10 minute zilnice de exersat pe Duolingo), deja mă înțeleg cu vânzătorii de la piață, mai ales când sunt reduceri: Aardbeien, acht euro per doos, (Căpșune, 8 euro pentru o cutie). 

Acum mă întreb cum era progresul dacă depuneam mai mult efort?

-  Niște situații mai amuzante pe care le-am avut în acest an (dacă tot ați citit până aici): 

Nu am putut cumpăra alcool (bere și vin) de la magazin pentru că nu aveam buletin cu mine. Eram 3 adulți la cumpărături și pentru că eram singura fără buletin și nu puteam demonstra că am 18+ nu ne-au lăsat să cumpărăm nici măcar o sticlă cu vin. 

Am fost la un salon să mă epilez cu ceară, așa ca un ”om normal”. (Context: am fost la pensat și vopsit la acest salon, și mi-am făcut programare pentru ziua următoare la epilat cu ceară). A doua zi am ajuns la programare, fata care a pregătit totul pentru procedură s-a chinuit cam 30 min să-mi epileze un picior, fără succes, și am aflat că de fapt salonul nu prestează asemenea servicii și nu poate să-și ducă munca la final. Bineînțeles, Administrația salonului s-a scuzat, s-au oferit să-mi facă o procedură gratuită dacă tot au eșuat cu prima procedură și bla bla bla. 

Dacă sunteți curioși dacă mai merg la ei la pensat: Da, mai merg, pentru că sunt foarte aproape de casă.

Acest  articolo NU a fost despre impresii generale, activități, adaptare și poate întâmplări neobișnuite pe care le-am avut în Olanda după 1 an aici.

Mai mult despre cum funcționează lucrurile într-o societate capitalistă și îmi dau seama că asta anume asta a introvertul din mine. De ce introvertul: pentru că am reușit cu succes să mă prefac că am uitat în fiecare lună de Meet and greet-ul, organizat de centrul de expați din oraș, fix din motivul că nu vreau să interacționez cu oamenii.

Îmi place? 

Da, ador să nu interacționez prea mult cu oamenii, dar mi-e dor de Cluj fix pentru a interacționa cu oamenii. Paradox 😃,  știu.

Ca bonus: ador vremea olandeză: ploaie, cât mai multă să fie, deși a fost mai puțină de cât mă așteptam.

Pentru că eu nu știu despre ce aș putea scrie într-un viitor posibil articol, las deschis la comentarii, sugestii, păreri.

#bookchallenge 2022: Să dăm cărțile pe față

Să începem cu tradiționalul: 

Decât să-ți bagi nasul în trenurile altora mai bine bagă-l într-o carte. 

Nu e tradițional la început pentru că în mod normal cu acesta închei, dar cine mai ajunge la final cu cititul?

2022 a fost un an bun la capitolul lectură conform goodreads, am citit 14 cărți,

cu 2 mai mult de cât mi-am propus. Multe din cărțile citite în anul trecut au fost începute cu mult înainte, dar nu am avut timp, chef, dispoziție necesară pentru a le continua. Aici vorbesc de:

1. Femei care aleargă cu lupii. Poveşti şi mituri ale arhetipului femeii sălbatice - Clarissa Pinkola Estes: începută pe 30 martie 2021 și finisată pe 16 septembrie 2022.

A fost o carte bună, dar greu de citit. Tipul de carte pentru care nu ai chef să menții rutina de dimineață în care îți citești cele 10 pagini zilnice sau 30 min de citit în funcție de timpul disponibil. Un mic review am lăsat pe instagram deci check here.

2. Arhipelagul gulag, vol.1- Aleksandr Soljenițîn. Primul volum din trilogia autorului despre care la fel am vorbit pe instagram aici. Poate aceste volume merită un întreg articol, dar asta după ce le termin și pe celelalte 2.

3. Coco Chanel - Edmonde Charles-Roux, începută pe 21 decembrie 2021 și terminată pe 20 aprilie 2022.

Aveam mai multe așteptări de la cartea respectivă, sincer vorbind. Cumva mă așteptam să aflu mai multe despre viața creatoarei de modă, dar la cât de discretă a fost ea cu viața ei, pe atât de discrete sunt scrierile despre ea pentru că nu este material. Chanel și viața ei sunt în general exemplul perfect pentru zicala: Omul potrivit la locul/momentul potrivit, din punctul meu de vedere aceasta a ajuns unde a ajuns anume pe acest principiu.

Chiar dacă s-au citit greu, necesită efort suplimentar pentru a înțelege sunt niște cărți pe care le recomand cu mare drag. 

Acum vin cu 3 cărți bune (care e un cuvânt subiectiv), care se citesc ușor și care sunt motivante. 

1. Atomic Habits - James Clear;

Scurt despre această carte: Noi suntem rezultatul obiceiurilor noastre. 

2. Grădina de sticlă - Tatiana Țîbuleac;

Povestea orfanei care descoperă un Chișinău multicultural, despre care eu cred că ar fi putea fi bazată pe fapte reale, dacă autoarea nu zice nicaieri asta. Vreau să vă întreb dacă voi ați prins perioada când colectați sticlele de sticlă pentru a câștiga un bănuț? Eu una nu chiar, ei cum am prins-o dar era chiar pe final. În general cartea se învârte în jurul acestei activități abordând mai multe probleme sociale prezente la acea vreme în Chișinău și nu doar.

3. Shoe Dog: Memoriile creatorului Nike - Phil Knight;

”Când mărfurile nu trec granițele internaționale, le vor trece soldații”

Nu e o scriere excepțională, dar un lucru am înțeles: uneori e greu, alteori e foarte greu, dar dacă îți dorești ceva cu adevărat cu siguranță vei obține. 

Cartea de Suflet a lui 2022

Mai Bine - Igor Guzun, 

Las aici review-ul lăsat la carte pe #goodreads:

Cărțile au sens doar dacă sunt în mâinile oamenilor. Altfel le-am lăsa să rămână copaci - zice autorul la final.
Dar ce frumos trăiește acest copac în viața de apoi - zic eu, care am savurat din carte dimineața la un ceai, am meditat seara înainte de somn și am împărțit din secvențele care mi-au plăcut cu prietenii ( chiar și cartea am împărțit-o cu ei, înainte să o citesc eu).
sau cum s-ar spune pe la noi: I-a mers copacului!!

Voi câte cărți ați citit în 2022?

Ce carte îmi recomandați mie din lista voastră?

#mytwocents despre Zewa Deluxe

 

Da, da hârtia igienică marca Zewa Deluxe

Datul cu părerea ar trebui să fie sportul nostru național, spun unii. Și ca să nu-i dezamăgesc #criticuldecanapea Lucica azi se dă cu părerea despre Zewa, da da despre hârtia igienică de la Zewa Deluxe.

Prima mea întâlnire cu hârtia igienică Zewa a fost prin 2013, când eram studentă la Bacău. Mergeam des la mătușa mea la Brașov în weekend-uri și evident, se întâmpla să mergem și la cumpărături cu ea. Ei bine, atunci s-a întâmplat să aibă nevoie oamenii de hârtie igienică și știți către care raft s-au îndreptat fără să privească măcar lateral?

Exact, au mers la raftul cu Zewa. 

Prima dată am observat prețul acestei hârtii care era vreo 25 lei pentru 12 role, cred nu-mi amintesc exact, pentru mine era enorm, studentă fiind. 

Acum mi se pare scump? - poate vă întrebați

Ei bine, nu. 

De ceva ani sunt și eu consumatoare/utilizatoare de Zewa (asta dacă reușesc să fiu eu cea care ajunge la cumpărături prima, în caz contrar folosim ce-i pică colegului de apartament prima dată în mână). Și avem mereu aceeași discuție:

-Hai, tu, ce contează ce hârtie igienică folosești? (Bine, el nu chiar așa se exprimă, dar trecem peste, las loc în comentarii pentru a ghici care e fraza pe care o folosește 😂😂).

Până la urmă nu contează hârtia, dar contează valorile promovate de brandul respectiv și contează calitatea, nu cantitatea. De fapt contează și hârtia, de asta mă conving de fiecare dată când folosesc ceva nașpa.

De ce eu prefer hârtia igienică de la Zewa? Simplu:

1. Fină și rezistentă;

2. Testată dermatologic;

3. Ambalaj reciclabil și amprentă de CO2 redusă;

4. Tubul reciclabil și biodegradabil, se dizolvă în apă nu produci gunoi;

5. Absoarbantă fiind în 3 straturi;

6. Consumi mai puțin și Economisești mai mult. 

7. Calitate nu cantitate.

Tu de ai încercat hârtia Zewa? Sau Zewa Deluxe? Ce crezi despre ea? 

Și în general după ce principii alegeți voi hârtia igienică? 

Ce proprietăți trebuie să aibă ca să vă convingă să o luația acasă?

#jurnaldeexpat: Cum a trecut prima lună în Olanda

Inițial am vrut să scriu în titlul acestui articol ”jurnal de emigrant”, dar nu am simțit că termenul este unul potrivit pentru noi sau situația noastră.

Dar care e diferența dintre un expat și un emigrant, Lucia? (Poate vă întrebați voi sau chiar dacă nu vă întrebați, eu tot vă zic). 

Am preluat acest pasaj de la BBC care zice astfel: Expat este folosit în cazul persoanelor cu studii care lucrează în străinătate, practic lucrează în fucție de pregătirea profesională pe care o au. Emigrant este folosit în cazut celor care au poziții mai puțin privilegiate. (ex. un muncitor în construcții venit din Asia este considerat emigrant). Termenii fiind folosiți adesea ca instrument politic. Și dacă sincer, sună mai fancy :) 😀

Dacă tot ne-am clarificat cu termenii, vă pot zice că eu nu mă simt nici expat, nici emigrant - aș putea rămâne chiar la opțiunea de călător, pentru că eu încă nu am găsit acel loc unde să mă simt ca ”peștele în apă”.

Dar cum a fost prima lună într-o țară nouă?

    Pentru mine s-a făcut o lună în Olanda pe 29 octombrie. Procesul de mutare a început încă din luna mai când deja era clar că ne vom muta.

    Din luna iunie a început procesul de căutare a unei locuițe care a durat pânăla 15 august, când am reușit, cu un pic de noroc, să prindem un apartament tare drăguț în centrul unui oraș din Estul Olandei, pentru noi locația nu era una importantă și cum Olanda e o țară mică ne-am bazat pe acest fapt pentru a fugi de aglomerația vestică și a ne spori șansele de a găsi mai repede o locuință. Eu nu am participat fizic la acest proces de căutare, dar a fost unul anevoios și greu: 

- pentru a aplica la o locuință ai nevoie de: un contract de muncă de minim 1 an sau pe o perioadă nedeterminată (majoritatea locuințelor se închiriază pentru cel puțin 1 an, nemobilate, astfel se asigură proprietarii că-ți va pieri cheful de mutat prea curând :)); un depozit echivalent cu prețul chiriei pentru  1-2 luni  în fucție de agenție.

- iar pentru a te angaja ai nevoie de BSN (burgerservicenummer - cod numeric personale de rezident), pe care îl poți obține pe baza contractului de închiriere a locuinței. Și totul se învârte într-un cerc închis, mai mult sau mai puțin. 

Dar poți obține și un BSN pentru nerezidenți, în general pentru cei care planifică să stea maxim 4 luni în Olanda astfel poți intra în cercul căutărilor și a integrării în Olanda.

Pentru că deja aveam chiria eu am obținut un BSN foarte rapid: m-am programat încă de a Cluj (pentru că durează) pentru data de 12 octombrie - pe 14 octombrie am primit scrisoare în care aveam deja oferit BSN-ul iar pe 16 am primit accesul pentru DIGID (platforma în care comunici cu statul pentru taxe și impozite - pe scurt: platforma în care dai bani la stat sau primești). 

Pe baza BSN-ului ne-am făcut cont bancar, asigurare medicală (una basic de 123 euro care include și stomatologia) urmează să găsim un medic de  familie și să ne înscriem la farmacie. În această perioadă de o lună am văzut  singură farmacie în tot orașul.

Și uite așa a trecut o lună, nici nu înțelegi când. 

Ce-mi place în Olanda? 

- Atmosfera, oameni care își văd de treaba lor ( de fapt ast era și la Cluj), locurile foarte bine amenajate, acces rapid la o plimbare în afara orașului de parte de zgomotul mașinilor.

- Reciclarea (care se face în 6 ”fracții” să le zic așa, carton/hârtie, ambalaje de plastic, PET-uri care se duc la puncte de colectare și pentru care primești 0,15 euro/bucată, sticlă, gunoi biodegradabil și mixt; Pentru ultimile 2 se percepe o taxă de 1 euro pe fiecare pungă aruncată și ai acces să arunci pe bază de card.

- Mers mult pe bicicletă și în siguranță;

- Poșta,. Îți depui scrisoarea/coletul când vrei în zone speciale apropiate de casă, la orice oră vrea sufletul tău și primești în același mod (la Cluj am obosit să aștept după FAN mai ales în perioada când livarm pachete cu lumânări, dar era partea bună cu Sameday care au rămas the best pentru mine la acest capitol) - așa o mică paranteză.

- Casele cu geamuri dezgolite, ador să privesc pe geam și să observ cum și-au amenajat oamenii colțișorul - curiozitate socială o numesc eu; Și am observat că olandezii chiar se pricep la decorațiuni și amenajări interioare.

 Ce nu-mi place aici?

- Limba! Limba! Limba! chiar dacă majoritatea oladezilor vorbesc engleză pentru mine e foarte straniu și greu să învăț și să pronunț cuvintele olandeze.

 Ex. Zij zijn zijn zoons! (Ei sunt fiii lui). Good luck, Lucica! poate în 10 ani prinzi și tu ceva.

- Eu venind dintr-o țară socialistă (fie că zici de Republica Moldova sau de România) am intrat într-un capitalism absolut, unde dacă vrei ceva trebuie să plătești și asta e înspăimântător uneori, dar în schimb totul merge la superlativ. 

-Vremea? Nu, vremea îmi place deocamdată. Ador ploaia, ador să mă plimb prin ploaie, deci e perfect.

Poate mi-au mai scăpat lucruri, dacă credeți că aș mai fi putut completa cu ceva, vă rog să lăsați în comentarii și voi continua data viitoare.

 
Pentru luna viitoare vreau să vorbesc despre cheltuielele pe care le avem lunar aici. Aștept să văd dacă e de interes subiectul sau puteți propune voi despre ce vreți eu să scriu, iar voi să citiți.