Sinceritatea - o formă de superioritate

Pentru că astăzi nu putem vorbi de sinceritate nici într-un domeniu, fie economie, cultură, politică, istorie, viață științifică sau viața cotidiană, am ales să vorbesc despre sinceritate sau despre forma de exprimare a adevărului, și în special o să mă refer la sinceritatea în relațiile interumane. Și tot, pentru că săptămâna trecută în timpul unei conversații am primit replica: ”Mie îmi place că ești sinceră, dar ....”.  

Ce este de fapt sinceritatea?
A fi sincer înseamnă să crezi cu adevărat ceea ce spui și să ai argumente bune de convigere în cazul în care sunt persoane care au dubii. Pentru început trebuie să înveți să fii sincer cu tine și apoi vei fi și cu ceilalți. 
Conform DEX: ”minciuna este denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva”Astăzi, minciuna e considerată un mijloc de autoapărare, iar sinceritatea este un defect sau chiar un pericol, doar dacă ești prost poți să stai fără grijă. Atunci când adevărul este dur, este și greu de acceptat, iar sinceritatea este luată drept insultă și de multe ori provoacă o ruptură în relațiile dintre oameni. Aici ar trebui să continui ceea ce am început mai sus ”....dar trebuie să ai grijă cu cine ești sincer”.

Personal, de multe ori am ajuns în situația în care a trebuit să decid dacă e bine să spun adevărul sau ar fi bine să mă eschivez, frumos, de la un răspuns concret. Acestea sunt momentele când amabilitatea și dorința de a nu supăra pe nimeni înving curajul tău de a spune doar adevărul curat. Spui un neadevăr, ca să nu zic minciună, atunci când speri că ai să-i oferi unei persoane mai mult curaj, când vrei s-o ajuți să vadă partea plină a paharului. Eu prefer să-i spun amabilitate și nicidecum minciună, pentru că uneori efortul depus se merită. Bine, aici cred că e singura excepție pe care o fac, pentru că în rest prefer să fiu sinceră. Prefer să spun ce cred și ce fac, ca mai târziu să nu regret. Da, au fost momente în care mi-a părut rău că am spus adevărul și invers, dar din fiecare dată mi-am învățat lecția. Recent am simțit cum o ”glumă”, care din start a fost considerată ”minciună”, făcută într-un moment nepotrivit, pe un subiect nepotrivit a fost cauza unei dispute aprinse, pe care o regret, dar care mi-a oferit cea mai bună lecție. Am simțit pe propria-mi piele cum o minciună îți poate distruge tot efortul pe care l-ai depus pentru a junge să te simți împlinit, îți poate distruge fericirea și cel mai grav te poate lipsi de respectul celor din jur (eu la partea a III-a n-am ajuns, am reușit să repar la timp). 

Dar, cum să fii sincer atunci când greșești? Ce faci cu mândria, orgoliul? Astea sunt alte aspecte care ne pot afecta în mod direct pe noi și relațiile cu cei de lângă noi. Nu în zadar se spune că cei mai sinceri sunt copiii, omul beat și omul furios, cu ăștia din urmă eu nu sunt de acord, pentru că ei pot transforma sinceritatea în obrăznicie sau și mai rău, jignire. 

  Dacă vrei să ai relații bune și durabile cu persoanele din anturajul tău, atunci preferă să fii sincer și amabil în același timp, preferă să demonstrezi că se merită să ai încredere în oamenii de lângă tine, iar dacă pe cineva a fost afectat de sinceritatea ta acesta curând va dispărea, pentru că atunci când nu accepți sinceritatea nu ai cum să fii sincer.