Mai știi cum ne plimbam prin ploaie
sub adieri zglobii de vânt?
Mai crezi și-acum ca prima oară
că dragostea-i eternă pe pământ?
Eu te întreb din interes
și din iubire însetată
Mai ai curaj să mă iubești
așa cum o făceai odată?
În semn de nepăsare - adâncă,
îți mai aduc o întrebare:
Tu crezi că dorul nu-i decât o stâncă,
Eu știu c-ai să mă crezi ciudată
sau prea lipsită de idei,
dar tot atât de binecuvântată
când te-oglindeai în ochii mei.
Și te provoc acum, ca altădată,
Un zbor iubirii să-nălțăm,
și să nu pară a fi uitată
Noi doi, în jurul ei să gravităm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu