#haihuiprinromânia, Popas la Castelul Peleș

           Și dacă tot am luat la picior România (de fapt la tren), weekendul trecut am făcut un mic popas la Sinaia.

Castelul Peleș

          Cu o dimineață răcoroasă și o ceață intensă ce cobora din munți, așa ne-a întâlnit orașul Regal sau Perla Carpaților după cum mai e numit.

        Martor al trecutului regal pe care îl are Sinaia, Castelul Peleș atrage anual turiști din toate colțurile lumii. Construcția castelului a început în 1875 și până în anul morții lui Carol 1, 1914. Acesta a ajuns a fi unul dintre cele mai moderne castele din Europa, datorită dotărilor pe care le avea: centrală de încălzire, lift, aspirator, băi.  

     Dacă la ora 8:55 când am ajuns în fața castelului era o liniște încântătoare, la ora 9:10 (când își deschide ușile pentru vizitatori), ograda castelului era plină de vizitatori care se minunau și care nu încetau în a face poze și filmulețe.

        Din punctul meu de vedere este uimitor să te afli în acest castel încercând să ții pasul cu ghidul și în același timp să te minunezi de fiecare detaliu atât de bine pus la punct. Senzația de wow și de gură căscată te însoțește în timpul aflării în castel și o perioadă după ce l-ai părăsit.

Centrul Internațional de Conferințe Casino

         La 3 minute distanță (nu, n-am uitat că distanța se măsoară în metri) se află fratele mai mic al alcestuia Castelul Pelișor, fosta reședință de vară a Principilor Moștenitori Ferdinand și Maria. Deși arhitectura exterioară se aseamănă cu cea a Peleșului, interiorul este decorat conform gustului Mariei. Chiar dacă nu e atât de mare și acesta oferă capodopere regale destul de uimitoare. 

       Și dacă Castelul Peleș oferă tururi ghidate în diferite limbi, Castelul Pelișor are doar descrieri în limba română pentru fiecare încăpere, ceea ce mi s-a părut cam limitat pentru numărul mare de turiști străini. Biletul de intrare (pentru studenți) la Peleș este 15 lei (Parter +etaj), iar la Pelișor 5 lei.

         Aleea Peleșului este un drum fermecător, care găzduiește un mic târg meșteșugăresc de produse, unele mai tradiționale ca altele. Acolo am savurat din gustul copilăriei ”zahăr caramelizat cu nuci”, mulți probabil știu despre ce vorbesc.

   
     Pe lângă aceste 2 castele, Sinaia mai are câteva obiective turistice numai bune de vizitat: Casa Memorială George Enescu, Parcul Dimitrie Ghica, Centrul Internațional de Conferințe Casino, sau dacă te-ai săturat de plimbări pe pământ poți face o vizită cu telegondola la cota de 1400 și 2000m. Astea necesită câteva cheltuieli în plus, de aia nu le-aș încadra la categoria cum să călătorești ieftin când ești student, deși sunt accesibile.

     Dacă încă nu v-ați hotărât ce faceți în acest weekend, aceasta cred că ar fi o soluție bună.

#haihuiprinromânia, din Cluj la Sibiu

       Cum să călătorești cu bani puțini când ești  student

         Primul și ultimul meu articol dintr-o călătorie a fost atunci când m-am întors din Amsterdam, pentru că am fost mult prea fascinată de acest oraș și cumva am adăugat câte ceva și despre restul orașelor vizitate în acea perioadă (pentru că au fost multe). Azi voi continua categoria de travel blog cu impresii și locuri frumoase descoperite la Sibiu. Chiar dacă la un simplu search pe google găsești mii de recomandări despre cum să-ți petreci timpul la Sibiu, nu voi ezita și eu să throuw in my two cents.
           Și dacă tot e despre o călătorie studențească voi povesti despre cum e să ai un weekend frumos și ieftin (dpv financiar) la Sibiu. Dimineața la ora 9 am coborât în gară, trenul fiind bineînțeles, gratis și după 10 minute de mers pe jos ne-am trezit în inima Sibiului, centrul vechi.

1. Piața Mare, Piața Mică, Turnul Sfatului, Podul Minciunilor și multe ”clădiri suspicioase”

           Da în inima Sibiului, de fapt nici nu-ti poți da seama care e inima sa, pentru că fiecare străduță și fiecare clădire poartă pe umerii săi file de istorie. Iar ochii de pe acoperișuri, îți dau senzația că mereu ești urmărit. Acești ”ochi” sunt numiți de specialiști ”lucarne” și sunt un simbol al Sibiului din Evul Mediu. Scopul lor nu este de a da senzația de ”clădiri suspicioase”, așa cum le-am numit eu, dar de a aerisi podurile caselor istorice. Acestea rămân un element rar de arhitectură medievală, întâlnite și la Sighișoara sau Brașov.
         Turnul Sfatului - desparte Piața Mare de Piața Mică, are și el o istorie deosebită, intrarea te costă doar 2 lei. La fiecare din cele 7 etaje, te poți delecta cu diferite expoziții de pictură. La etajul 6 se află un ceas elvețian din 1494, care bate de 12 ori la fiecare oră fixă. Iar de la etajul 7 ai o vedere impresionantă a întregului ținut.

          Și cel mai important, tot centrul istoric este cumva ascuns de zgomotul mașinilor din oraș, astfel te poți bucara de momentele de liniște pe care ți le oferă orașul.

2. Parcul Natural Dumbrava - Zoo Sibiu, Complexul Muzeal Astra

         La câțiva km de oraș, după o lungă plimbare prin Parcul Natural Dumbrava, te întâlnește o superbă grădină zoologică. Și dacă vă imaginați că intrarea costă o avere așa ca la multe altelele, vă înșelați. 3 lei - acesta e prețul biletului care îți deschide poarta. Deși sunt  împotriva captivității animalelor și mai ales împotriva câștigurilor finaciare de pe urma acestora, cumva am încurajat aceasta odată cu intrarea acolo. Și poate e subiectiv, dar din punctul meu de vedere, e cea mai îngrijită dintre toate cele văzute până acolo și aparent sunt tratate foarte frumos. Se zice că e cea mai veche grădina zoologică din România.

     

  Iar cireașa de pe tort a acestei vizite râmâne a fi  Muzeul Civilizației Populare Tradiționale Astra. Acesta este un muzeu în aer liber, care se întinde pe o suprafață de 96 hectare și oferă posibilitatea de a vedea gospodării specifice zonei rurale din Ardeal, din diferite perioade de timp și pentru diferite categorii sociale de oameni. Atât de impresionată am rămas de această așezare, încât nu-mi ajung cuvinte să vă povestesc. De aceea dacă v-ați propus să ajungeți la Sibiu, rezervați-vă o zi întreagă pentru acest muzeu. Biletul de intrare pentru studenți e doar 7 lei.

            După o zi de hoinăreală prin Sibiu poți parcuge cel puțin 24 km și asta fără acoperi și restul muzeelor rămase nedescoperite în oraș pentru un alt weekend.
             Iar cea mai smart chestie care am descoperit-o la Sibiu, au fost biletele de autobuz care le poți cumpăra direct din autobuz folosind un card bancar contactless, fără a deranja pe cineva.
           Ce ține de cazare, poți găsi lejer o cameră la 80-90 roni, iar dacă vrei în inima Sibiului poți găsi cu 110 -  dacă nu e sezon turistic.

Reading Challenge - 2018

        Se știe că atunci când începi 10 lucruri în același timp nu termini niciunul cu bine. Așa a fost și în cazul meu anul trecut. Pe Goodreads mi-am stabilit un reading challenge de 10 cărți, care bineînțeles l-am îndeplinit în proporție de 70%. Pe parcursul anului am mai distribuit pe instagram o parte din cărțile pe care le-am citit, iar azi, aici voi face o totalizare a tot ceea ce-am citit și voi selecta câteva cărți pe care aș putea să le recomand.

1. F. M. Dostoievski - Frații Karamazov (Vol I&II)
         ” - Ascultă, Piotr Ilici, aș vrea să te întreb ceva:ai furat vreodată în viața dumitale?
- Ce întrebare-i asta?
Numai așa, din curiozitate! Bunăoară, un lucru care nu-ți aparține, pe care-l vezi spânzurând în buzunarul cuiva?... Nu vorbesc de banii statului, fiindcă toată lumea își vâră mâinile-n ei, și bineînțeles că și dumneata...
- Du-te dracului!” Vol II

      Aș putea înșirui pagini întregi cu citate și lucruri interesant din cele două volume a lui Dostoievski, care mi-i atât de drag. De fiecare dată când terminam un roman al acestui scriitor ziceam ”Ăsta e cel mai bun, sau ăsta e favoritul meu”. Iar acum cu siguranță nu voi da greș când voi spune că e cartea mea preferată. Dragostea, credința, divinitatea, relația părinți-copii, viata, toate descrise de marele scriitor în secolul XIX mai sunt valabile și azi. Acțiunile ce se petrec sunt imprevizibile iar finalul e foarte neașteptat. O recomand cu mare drag!

2. Auschwitz - fabrica morții - Ota B. Kraus, Erich Kulka
3. Am fost medic la Auschwitz - Miklos Nyiszli
      ”Fasciștii nu și-au dus crima până la capăt. Armata Sovietică a salvat popoarele Europei centrale de urgia fascistă și de exterminarea fizică. Dacă n-ar fi fost Uniunea Sovietică și înaintarea victorioasă a Armatei Sovietice, țara noastră s-ar fi transformat într-un ”singur lagăr de concentrare, iar camerele de gazare - fabrici ale morții - ar fi fost niște simple filiale ale lui I.G. Farben, societate pe acțiuni””.

      Nu știu de ce am ales acest pasaj ca reprezentativ din cele două cărți, deși este unul destul de subiectiv, pe tema căruia am avut multe dezbateri pro și contra. Cărțile au fost scrise pe baza mărturiilor supravețuitorilor de la Auschwitz.
 ”Am fost medic la Auschwitz” sunt mărturiile unui medic evreu din Oradea, și poate de aceea emoția a fost mai profundă. E mult prea greu să vorbesc despre aceste cărți care descriu, cel mai crud, dezastruos și mai trist moment al istoriei, holocaustul, și care-ți fac ”pielea de găină” atunci când vezi suferințele unor oameni nevinovați. Istoria nu a fost preferata mea în liceu, dar aceste cărți m-au pus serios pe gânduri și mi-am pus ca scop să citesc mai multe cărți aferente acestui subiect, dar și deportărilor ulterioare din Siberia.
Multumesc pentru recomandare și pentru cărți!

4. Se numea Sarah - Tatiana de Rosnay
” Ții în mână cutia Pandorei. Uneori,e mai bine să n-o deschizi. Uneori, e mai bine să nu știi”

     Același subiect, holocaustul. Aici e despre soarta evreilor din Franța, eroina fiind o fetiță evreică de 10 care a fost arestată la miezul nopții, împreună cu părinții, de către poliția franceză. Cartea este parțial bazată pe fapte reale. Subiectul fiind relatat cu povestea unei tinere jurnaliste care a trebuit să realizeze un articol despre razia de la Vel`d`Hiv cu ocazia comemorării a  60 de ani de la acest eveniment. Cartea m-a impresionat foarte mult, chiar dacă are un subiect trist și un final neașteptat din care mulți avem ce învăța.

5. Via Mala - John Knittel
”Praful e un lucru nobil. Măturatul, spălatul și lustruitul exagerat e o boală elvețiană, moștenirea multor generații de mici burghezi, veniți pe lume cu măturoiul în mână. Fără puțină dezordine, viața e plictisitoare. Mătura e simbolul mediocrității. Mentalitatea burgheză de azi trasformă casele în copiile unor clinici sau clădiri publice. Idioții lui Carlyle caută peste tot microbi, și trec cu vederea lucrurile frumoase”.

      Cartea are ca subiect istoria unei familii elvețiene, unde puterea deciziei, a banilor și a controlului absolut o are ”capul familiei”, iar violența era în capul mesei. E o carte oarecum bună, dar care nu m-a făcut să o citesc cu ”genunchii la gură”.


     Pentru anul curent mi-am făcut un alt reading challenge pe care sper să-l duc la  final, deși timpul nu e prietenul meu cel mai bun.
     Și vorba aia ” decât să-ți bagi nasul în treburile altora, mai bine bagă-l într-o carte”

Fii cine vrei să fii tu, nu cine vor alții

      Când am început să scriu pe acest blog eram foarte entuziasmată și în fiecare lună scriam câte ceva, acum însă a trecut ceva timp de când nu am mai scris, iar ceea ce voi scrie azi probabil este mai mult o frustrare de-a mea ce mă macină de ceva timp.

Fie că suntem pasionați de călătorii, de limbi străine, de pictură, de școală sau de jobul pe care îl avem, de multe ori nu e ceea ce vrem și poate nici ceea ce trebuie, iar ceea ce facem este doar din necesitate sau din simplu motiv că nu putem spune ”nu” la anumite lucruri sau la anumiți oameni.

Trece timpul și descoperim la un moment că noi nu am hotărât nimic pentru noi și nici pentru ceea ce urmează să facem. Când suntem copii ne influențează părinții/rudele, apoi avem un prieten/ă  pe care nu-l putem refuza, mai târziu aprobăm ce spune șeful sau alți colegi de muncă iar în realitate noi nu credem nici pe departe astfel. Ajungem uneori în situații stresante sau facem lucruri care nu ne plac neglijându-ne sănătatea și bunăstarea pentru nevoile altora. 
Da știu, suntem generația care citește cărți de dezvoltare personală, cărți motivaționale, participăm la toate training-urile din oraș gen: Cum să deschizi propria afacere, Cum să manânci sănătos, Cum să depășim stresul, cum să..., și lista poate continua până când ne trezim că nimic din ceea ce am făcut nu a coincis cu scopurile noastre.
Uneori ne obligăm să renunțăm la propriile păreri doar pentru ca să nu-i supărăm pe alții sau pentru că nu vrem ca alții să-și schimbe părerea despre noi. Nu, nu e greșit să avem propria părere atâta timp cât avem argumente ca să o susținem, nu e greșit să refuzăm oamenii și nici nu e greșit să nu fim de acord cu ei.
Cu siguranță mulți dintre noi am avut momente când am refuzat o persoană sau am avut o părere diferită, iar mai târziu am avut mustrări de conștiință și gânduri de genul: Oare nu s-a supărat?, Oare ce va crede despre mine?.  Și ți-i frică că astfel de situații vor pune etichetă pe tine fiind văzut ca un om mai puțin bun, te crezi vinovat și simți nevoia de a justifica modul tău de a proceda.

Ar trebui să învățăm să trăim viața pentru noi nu pentru alții. Să nu ne fie frică să mergem pe un alt drum decât cel pe care am fost până acum, să nu ne prefacem a fi fericiți acolo unde nu suntem, să trăim viața doar pentru a-i mulțumi pe alții fără ca tu să fii. În viață nu trebuie să impresionezi pe nimeni, doar să te mulțumești pe tine și acesta nu e egoism. Iar dacă cineva dintre prietenii mei vor spune că și eu sunt la fel, nu voi nega, dar ca să treci peste o frustrare trebuie mai întâi să o recunoști.

Un altfel de Cluj sau doar a fost ”vineri 13”

      Cluj-Napoca e un oraș frumos, cu arhitectură spectaculoasă, cu multe posibilități de dezvoltare  personală, profesională și nu doar,  cu o viață socială foarte activă, cu oameni interesanți și mereu puși pe fapte mărețe.

Cât de frumoasă și interesantă e viața la Cluj am avut ocazia să vă arăt în mai multe postări pe instagram, săptămâna aceasta am reușit să descopăr Clujul altfel. Nu, nu s-a schimbat nimic din ceea ce-am enumerat mai sus, probabil doar am avut ”norocul” de o săptămână care se încheie cu ”vineri 13”.

    Clujul e atât de mare, încât poți se treci prin 3 anotimpuri în timp ce-l treci dintr-un capăt la celălalt. Săptămâna aceasta am reușit să de 2 ori să mă conving de acest lucru. În timp ce mă îndreptam spre casă de la muncă, savurând momente de liniște și analizând fețe obosite și în același timp zâmbitoare pe stradă a pornit ca din senin o ploiță căreia nu i-a făcut față sistemul de canalizare. Umbrela care o aveam a fost doar un decor, iar șoferii au reușit să se asigure că nu mai rămâne nicio porțiune uscată pe corpul meu. Într-un final am reușit să urc în autobuz și să ma bucur de un locușor (în picioare) uscat, dar nu a durat mult fericirea, după ce petrecusem vreo 20 minute în ambuteiaj am auzit o voce din față: ”Coborâți, autobuzul e defect” (și era vorba de un autobuz nou, mov, pentru a evita discuțiile).

       Mereu am apreciat și admirat calmul șoferilor clujeni, dar și corectitudinea lor, atunci nu a fost de loc așa, claxoanele nu conteneau, intersecția se blocase, iar ambulanțele și pompierii își faceau cu greu loc printre mașini. După 30min de ploaie, 20 de ambuteiaj și alte 15 min de mers pe jos, fară aventuri, am reușit să ajung în cartierul unde locuiesc, afară era soare iar eu încă udă până la piele îmi făceam loc printre oamenii care se grăbeau spre casă. Aici ploaia se pare că nu ajunse. 

       Iar pentru ”vineri 13” mi-am asumat 13h de muncă, ca să închei frumos săptâmâna.

Se poate întâmpla oricui și oriunde, iar Clujul rămâne a fi dragostea mea, orașul meu de suflet, chiar dacă-i urăsc ambuteiajele și aglemerația. 

Carpe Diem
Traiește clipa, dar până să ajungi la ei.

Realitatea dură a existenței noastre

        În decursul existenței noastre cu siguranță fiecare din noi a întâlnit oameni care pun preț pe lucrurile materiale (bani, casă, vacanță) și alții pe cele sentimentale (emoții, amintiri, oameni dragi, locuri aproapiate sufletului). Când eram mică îmi dădeam seama că fericirea vine din lucruri mărunte, acum îmi dau seama că nimic nu e așa cum ne imaginam în copilărie.
      Astăzi o să scriu despre un gând pe care îl aveam pe la 10-11 ani și care de câteva săptămâni îmi dă bătăi de cap.
       Îmi amintesc că aveam ca vecini o familie care își făcuse casa de la prima piatră și aveau în grădină plantați pomi de cireșe (câteva tipuri), caise, prune, coarne, o porțiune destul de mare de zmeură și căpșuni. Pentru mine, fiind copil mi se părea o bogăție imensă (și nu mă refer la partea materială), era ceva care deși nu-mi aparținea îmi era aproape sufletului. Peste ceva timp, oamenii au fost nevoiți să vândă casa cu tot ce aveau împrejur. Prima mea reacție la această situație a fost: Dar oare lor nu le pare rău să dea plantația de căpșuni, de zmeură, toți pomii de cireșe? Oare lor nu le vor lipsi? Și din nou mă refer la valoarea lor emoțională. Când eram copil credeam că e foarte greu să te desparți de casa ta, de grădina ta, de câinele tău. Azi viața m-a învățat că unele lucruri le faci nu pentru că așa vrei tu, dar pentru că așa va fi mai bine (am încercat să evit expresia ”așa trebuie”, pentru că azi mai mult sau mai puțin conștient suntem sclavii lui ”trebuie”).

         Uneori trebuie să luptăm cu noi alte ori împotriva noastră și indiferent cât de greu ne poate fi noi am învățat să ne adaptăm oriunde fără să ne pese de emoții. Și mai rău e atunci când te gândești că noi nu doar ca oameni suntem așa, dar ca popor.
Dacă vă întrebați ce am vrut să transmit ptin această mică istorioară, să știți că nici eu nuștiu. O las așa aici ca un gând neterminat, la care fiecare poate contribui (medita).

Book challenge

    Toamna se numără cărțile citite

     În ultima perioadă am cunoscut o mulțime de oameni pasionați de citit și am constatat că eu rămân a fi un simplu amator. Dacă pentru cineva o zi e suficientă pentru o carte, eu am nevoie de cel puțin două săptămâni, dar chiar și așa vreau să mă laud cu listuța mea de lecturi din acest an din care aș putea recomanda cititorilor mai leneși ca mine, dacă bineînțeles există. 

1. Maestrul și Margarita - Mihail Bulgakov

”Cine ți-a spus că nu există pe lume iubire adevarată, devotată, eternă? Să i se taie mincinosului scârnava-i limbă.”

Dacă e să fac un top al tuturor cărților citite, asta cred că ar intra în top 3. Rămâne a fi una din cărțile care nu le poți lăsa din mână și-ți fac imaginația să zboare dincolo de realitate. O carte fenomenală din toate punctele de vedere, dacă mai sunt persoane care nu au reușit să citească acest roman sau să vizioneze filmul, o recomand cu mare drag.

2. Vraciul - Tadeusz Dolega-Mostowicz (Vol.1&2)

”Ce crimă e! Are omul dreptul să-și smulgă din cel mai bun, cel mai nobil și cel mai frumos sentiment? Cine știe, poate singurul sentiment care ne justifică existența, care reprezintă bogăția sufletului nostru? Să-l calci în picioare, să-l distrugi, să te lepezi de el? În numele cărei rațiuni? Ca să obții prețuirea oamenilor? Ce prostie! Să renunți pentru alții la tine, să renunți la ce-i mai important în tine, la propria-ți fericire?!”

Dincolo de un chirurg și un profesor renumit, personajul cărții rămâne a fi o persoană care te învață cum să ramâi om și cum să te ridici atunci când nimeni nu-ți dă nici o șansă. Prin ochiul meu de cititor amator nu pot decât să remarc originalitatea celor două volume și să spun că avem nevoie de asemenea oameni și în viața reală. 

3. Arsă de vie - Suad

”Eu sunt o fată și o fată trebuie să meargă repede, cu capul aplecat, privind în pământ, ca și cum și-ar număra pașii. Privirea ei nu trebuie să se ridice, nici să rătăcească de-a dreapta sau de-a stânga drumului, pentru că dacă ochiul ei l-ar întâlni pe cel al unui bărbat, tot satul ar considera-o sharmuta”

Suad- Arsă de vie, este o carte-document care relatează despre viața fetelor din Cisiordania. Am citit cartea cu sufletul la gură, pentru că este o istorie neobișnuită pentru secolul în care trăim. E descrierea înfiorătoare a vieții unei fete care a rămas însărcinată înainte de nuntă, iar pentru a-și spăla familia de rușine cumnatul său îi toarnă benzină pe haine și i-a dat foc. Despre viața ei până la cumplitul eveniment și despre cum au evoluat lucrurile mai târziu veți găsi descris în cele mai mici amănunte. Într-o lume în care femeia are drepturi egale cu bărbatul, mai există și asemenea cazuri în care dacă te-ai născut femeie ești tratată mai rău decât o vacă cu lapte.

4. 1984 - George Orwell 
”Războiul este pace.
Libertatea este sclavie.
Ignoranța este putere.”

Această carte o găsești în orice top, catalogată a fi una dintre cele mai bune scrieri. Mi-a luat câteva luni ca să ajung la final. La un moment dat am zis că o las, dar m-a omorât curiozitatea să văd de ce e în top. Să știți că singura concluzie la care am ajuns este că: nu poți să joci împotriva sistemului, acesta mereu te va face să gândești și să urmezi spiritul turmei, prin modalități umane sau mai puțin umane. 

5. De ce bărbații sunt neglijenți, iar femeile, mereu prevăzătoare - Allan &Barbara Pease

”Pentru o femeie este suficient să cunoască bine un singur bărbat pentru a-i înțelege apoi pe toți; în timp ce un bărbat ar putea la fel de bine să cunoască toate femeile și totuși să nu o înțeleagă nici măcar pe una dintre ele.” Helen Rowland

Pentru că este ajun de Crăciun este o carte superbă despre cadouri, cumpărături, petreceri și despre cum să evitați ca sărbătoarea să fie un dezastru. Dacă era după mine nu cumpărăm nici sub o formă asemenea stil de lectură, dar pentru că am primit-o cadou, am zis că nu o pot păstra necitită, iar la final am realizat că n-am piedut timpul citind-o.

Tot ce pot să adaug: Mulțumesc de cadou!

Astea fiind spuse nu pot decât să închei cu: Decât să-ți bagi nasul în treaba altora mai bine bagă-l într-o carte. Lecturi interesante vă doresc!