Cluj-Napoca e un oraș frumos, cu arhitectură spectaculoasă, cu multe posibilități de dezvoltare personală, profesională și nu doar, cu o viață socială foarte activă, cu oameni interesanți și mereu puși pe fapte mărețe.
Cât de frumoasă și interesantă e viața la Cluj am avut ocazia să vă arăt în mai multe postări pe instagram, săptămâna aceasta am reușit să descopăr Clujul altfel. Nu, nu s-a schimbat nimic din ceea ce-am enumerat mai sus, probabil doar am avut ”norocul” de o săptămână care se încheie cu ”vineri 13”.
Clujul e atât de mare, încât poți se treci prin 3 anotimpuri în timp ce-l treci dintr-un capăt la celălalt. Săptămâna aceasta am reușit să de 2 ori să mă conving de acest lucru. În timp ce mă îndreptam spre casă de la muncă, savurând momente de liniște și analizând fețe obosite și în același timp zâmbitoare pe stradă a pornit ca din senin o ploiță căreia nu i-a făcut față sistemul de canalizare. Umbrela care o aveam a fost doar un decor, iar șoferii au reușit să se asigure că nu mai rămâne nicio porțiune uscată pe corpul meu. Într-un final am reușit să urc în autobuz și să ma bucur de un locușor (în picioare) uscat, dar nu a durat mult fericirea, după ce petrecusem vreo 20 minute în ambuteiaj am auzit o voce din față: ”Coborâți, autobuzul e defect” (și era vorba de un autobuz nou, mov, pentru a evita discuțiile).
Mereu am apreciat și admirat calmul șoferilor clujeni, dar și corectitudinea lor, atunci nu a fost de loc așa, claxoanele nu conteneau, intersecția se blocase, iar ambulanțele și pompierii își faceau cu greu loc printre mașini. După 30min de ploaie, 20 de ambuteiaj și alte 15 min de mers pe jos, fară aventuri, am reușit să ajung în cartierul unde locuiesc, afară era soare iar eu încă udă până la piele îmi făceam loc printre oamenii care se grăbeau spre casă. Aici ploaia se pare că nu ajunse.
Iar pentru ”vineri 13” mi-am asumat 13h de muncă, ca să închei frumos săptâmâna.
Se poate întâmpla oricui și oriunde, iar Clujul rămâne a fi dragostea mea, orașul meu de suflet, chiar dacă-i urăsc ambuteiajele și aglemerația.
 |
| Carpe Diem Traiește clipa, dar până să ajungi la ei. |
