365 zile, s-au făcut pe 29 septembrie, de când am aterizat în Olanda, cu bilet la avion într-o singură direcție.
”Acesta ar fi trebuit să fie un articol de spre bani și de câți bani e nevoie pentru a locui decent în Olanda, daca au trecut deja 5 luni de Olanda și am adunat suficient material.”- asta am început să scriu pe data de 11 martie a.c., dar am lăsat baltă din câteva motive:
1. oamenii nu mai citesc bloguri, preferă conținutul video - scurt (adică tik-tok, reels),
2. pentru cine aș scrie? (asta fiind mai mult o scuză ca să nu scriu), Scriu pentru mine prima dată, dar eu știu că sunt 5 persoane care citesc de fiecare dată ce scriu ceva. Una dintre cei 5 chiar mă intreabă la fiecare discuție când e următorul articol despre Olanda și de ce nu mai scriu?. Acest articol e dedicat celor 5 cititori fideli ai mei, care sunt îmi sunt prieteni/rude în viața reală.
3. Sunt prea leneșă și îmi place să procrastinez.
Și iată-ne aici după mai bine de 1 an de când m-am mutat cu traiul în Olanda.
Acest articol va fi despre impresii generale, activități, adaptare și poate întâmplări neobișnuite pe care le-am avut aici.
Nu am recitit ce am scris în primile 2 articole, dar dacă mă repet, vă rog să mă scuzați.
- Acte, birocrație, instituții ale statului.
Toate cele de mai sus sunt practic inexistente. Singura deplasare la o instituție a statului a fost pentru a face BSN (Basisregistratie Personen), un fel de CNP. După ce ai obținut acest număr îți poți rezolva orice problemă online, iar statul comunică cu tine prin scrisori.
- Asigurare medicală, medic de familie, dentist.
Pentru fiecare de mai sus ești direct responsabil. Pentru început trebuie să-ți faci asigurare medicală privată obligatorie (angajatorul nu plătește pentru tine asigurare medicală, așa că nu ești ”asigurat de stat”, doar dacă ești student sau ai sub 18 ani și ești asigurat pe baza asigurării părinților.
După ce ai asigurarea, deja poți începe să dai email-uri sau telefoane pentru a te înscrie la un medic de familie (GP - general practice, cu i se spune aici) și dentinst, cu un pic de noroc după cel puțin 1o emai-uri/telefoane poate prinzi și tu un loc liber undeva.
Dacă te gândești că tu ai asigurare privată și poți merge oricând la medic, vreau să te anunț că ești pe calea greșită: pentru a nu abuza de sistem, statul s-a asigurat că nu mergi pentru cea mai mică durere de unghie la GP, așa că în fiecare an primii 385 euro îi plătești din propriul buzunar ( de parcă asigurarea nu tot de acolo o plătești 😋). Pentru dentist, anual ești asigurat cu 250 euro, dar la fiecare vizită asigurarea acoperă doar 70% din costul procedurii, restul din propriul buzunar. Am uitat să specific asigurarea minimă obligatorie costă aprox. 125 euro/lună + 10 euro/lună asigurare pentru dentist (cea din urmă fiind la discreția fiecăruia, dar totuși recomandată).
De menționat: Cu medicul de familie tot nu te vezi prea des, iar dacă ai nevoie de medicamente, cu motiv întemeiat, mergi la farmacie, acolo știu deja de ce ai nevoie. Adică GP-ul a trimis la farmacie ( la famacia la care ești înscris, nu oricare) rețeta cu medicamente.
Iar la dentist, nu trebuie să suni pentru programare, te caută ei de 2 ori pe an pentru igienizare, doar nu așteptăm să faci carii și să ne coste mai mult (și pe noi, și statul)
- Limba
Dacă anul trecut mi se părea imposibil să rețin macăr un cuvânt în neerlandeză și făceam mare tragedie din asta, ei bine: Mesdames et messieurs, nu este cazul deja. Cu minim efort ( 5-10 minute zilnice de exersat pe Duolingo), deja mă înțeleg cu vânzătorii de la piață, mai ales când sunt reduceri: Aardbeien, acht euro per doos, (Căpșune, 8 euro pentru o cutie).
Acum mă întreb cum era progresul dacă depuneam mai mult efort?
- Niște situații mai amuzante pe care le-am avut în acest an (dacă tot ați citit până aici):
Nu am putut cumpăra alcool (bere și vin) de la magazin pentru că nu aveam buletin cu mine. Eram 3 adulți la cumpărături și pentru că eram singura fără buletin și nu puteam demonstra că am 18+ nu ne-au lăsat să cumpărăm nici măcar o sticlă cu vin.
Am fost la un salon să mă epilez cu ceară, așa ca un ”om normal”. (Context: am fost la pensat și vopsit la acest salon, și mi-am făcut programare pentru ziua următoare la epilat cu ceară). A doua zi am ajuns la programare, fata care a pregătit totul pentru procedură s-a chinuit cam 30 min să-mi epileze un picior, fără succes, și am aflat că de fapt salonul nu prestează asemenea servicii și nu poate să-și ducă munca la final. Bineînțeles, Administrația salonului s-a scuzat, s-au oferit să-mi facă o procedură gratuită dacă tot au eșuat cu prima procedură și bla bla bla.
Dacă sunteți curioși dacă mai merg la ei la pensat: Da, mai merg, pentru că sunt foarte aproape de casă.
Acest articolo NU a fost despre impresii generale, activități, adaptare și poate întâmplări neobișnuite pe care le-am avut în Olanda după 1 an aici.
Mai mult despre cum funcționează lucrurile într-o societate capitalistă și îmi dau seama că asta anume asta a introvertul din mine. De ce introvertul: pentru că am reușit cu succes să mă prefac că am uitat în fiecare lună de Meet and greet-ul, organizat de centrul de expați din oraș, fix din motivul că nu vreau să interacționez cu oamenii.
Îmi place?
Da, ador să nu interacționez prea mult cu oamenii, dar mi-e dor de Cluj fix pentru a interacționa cu oamenii. Paradox 😃, știu.
Ca bonus: ador vremea olandeză: ploaie, cât mai multă să fie, deși a fost mai puțină de cât mă așteptam.
Pentru că eu nu știu despre ce aș putea scrie într-un viitor posibil articol, las deschis la comentarii, sugestii, păreri.
