Sinceritatea - o formă de superioritate

Pentru că astăzi nu putem vorbi de sinceritate nici într-un domeniu, fie economie, cultură, politică, istorie, viață științifică sau viața cotidiană, am ales să vorbesc despre sinceritate sau despre forma de exprimare a adevărului, și în special o să mă refer la sinceritatea în relațiile interumane. Și tot, pentru că săptămâna trecută în timpul unei conversații am primit replica: ”Mie îmi place că ești sinceră, dar ....”.  

Ce este de fapt sinceritatea?
A fi sincer înseamnă să crezi cu adevărat ceea ce spui și să ai argumente bune de convigere în cazul în care sunt persoane care au dubii. Pentru început trebuie să înveți să fii sincer cu tine și apoi vei fi și cu ceilalți. 
Conform DEX: ”minciuna este denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva”Astăzi, minciuna e considerată un mijloc de autoapărare, iar sinceritatea este un defect sau chiar un pericol, doar dacă ești prost poți să stai fără grijă. Atunci când adevărul este dur, este și greu de acceptat, iar sinceritatea este luată drept insultă și de multe ori provoacă o ruptură în relațiile dintre oameni. Aici ar trebui să continui ceea ce am început mai sus ”....dar trebuie să ai grijă cu cine ești sincer”.

Personal, de multe ori am ajuns în situația în care a trebuit să decid dacă e bine să spun adevărul sau ar fi bine să mă eschivez, frumos, de la un răspuns concret. Acestea sunt momentele când amabilitatea și dorința de a nu supăra pe nimeni înving curajul tău de a spune doar adevărul curat. Spui un neadevăr, ca să nu zic minciună, atunci când speri că ai să-i oferi unei persoane mai mult curaj, când vrei s-o ajuți să vadă partea plină a paharului. Eu prefer să-i spun amabilitate și nicidecum minciună, pentru că uneori efortul depus se merită. Bine, aici cred că e singura excepție pe care o fac, pentru că în rest prefer să fiu sinceră. Prefer să spun ce cred și ce fac, ca mai târziu să nu regret. Da, au fost momente în care mi-a părut rău că am spus adevărul și invers, dar din fiecare dată mi-am învățat lecția. Recent am simțit cum o ”glumă”, care din start a fost considerată ”minciună”, făcută într-un moment nepotrivit, pe un subiect nepotrivit a fost cauza unei dispute aprinse, pe care o regret, dar care mi-a oferit cea mai bună lecție. Am simțit pe propria-mi piele cum o minciună îți poate distruge tot efortul pe care l-ai depus pentru a junge să te simți împlinit, îți poate distruge fericirea și cel mai grav te poate lipsi de respectul celor din jur (eu la partea a III-a n-am ajuns, am reușit să repar la timp). 

Dar, cum să fii sincer atunci când greșești? Ce faci cu mândria, orgoliul? Astea sunt alte aspecte care ne pot afecta în mod direct pe noi și relațiile cu cei de lângă noi. Nu în zadar se spune că cei mai sinceri sunt copiii, omul beat și omul furios, cu ăștia din urmă eu nu sunt de acord, pentru că ei pot transforma sinceritatea în obrăznicie sau și mai rău, jignire. 

  Dacă vrei să ai relații bune și durabile cu persoanele din anturajul tău, atunci preferă să fii sincer și amabil în același timp, preferă să demonstrezi că se merită să ai încredere în oamenii de lângă tine, iar dacă pe cineva a fost afectat de sinceritatea ta acesta curând va dispărea, pentru că atunci când nu accepți sinceritatea nu ai cum să fii sincer. 

(ne)Noroc pe capul tău

 Gânduri rupte puse-n foaie

îmi inspiră suflarea,
cerșesc clipe de răgaz - 
de la un dor divin de iertare,
cerșesc un zâmbet cretin
într-un răsărit pustiu de soare,
cerșesc credință și dorință
cu frânturi de egoism risipit în nepăsare,
vreau să-ți alerg desculț prin minte
cerșindu-ți răbdarea,
Mâine voi aduna regretele,
dar azi...
 azi vreau să rămân 
cerșetorul rebel al indulgenței tale

Despre noi și oamenii din anturajul nostru

Întotdeauna mi-a plăcut să cunosc oameni care au ceva special și când spun ”special”, nu mă refer la haine, bijuterii, culoarea părului proaspăt vopsit în verde, pentru că am observat că în ultimul timp se practică sau la mașina pe care o conduc (asta în cazul în care nu e un Porsche Cayene după care rămân cu gâtul sucit și la propriu și la figurat).

Chiar ieri am vorbit pe skype cu ”cineva” pe care nu l-am văzut și auzit de ceva timp. După două ore de vorbit  mi-a fost adresată următoarea frază: ”Să știi că eu am nevoie să vorbesc cu tine mai des, pentru că tu mă motivezi”. Eu bineînțeles m-am simțit importantantă dar în același timp m-am gândit la oamenii care m-au motivat pe mine și iată de ce am hotarât să scriu despre oamenii care fac parte din viața noastră.

În ultima perioadă am reușit să interacționez cu oameni din toate colțurile lumii, am reușit să descopăr în fiecare câte un strop de ambiție și curaj, amabilitate, dorință de a atige imposibilul și viuziuni reale ale propriilor vise. Am cunoscut oameni plictisiți de ei și de activitățile lor, oameni care trăiesc într-o monotonie continuă și își varsă mânia pe primul ieșit în cale, oameni fără cuvânt - promisiuni deșarte doar pentru a face impresie, oameni pesimiști și prieteni parte-time. De la fiecare am învățat câte ceva, fiecare a avut un rol în viața mea și fiecarea m-a motivat cu ceva.

De cele mai multe ori starea ta de bine sau ”sindromul” motivațional al unei zile perfecte este determinat de oamenii cu care interacționezi. O veche zicală românească spune așa: ” Spune-mi cine sunt prietenii tăi și am să-ți spun cine ești tu”. Și nu vreau să vorbim despre cunoștințele sau prietenii pe care îi are fiecare, dar vreau să vorbim despre tipurile de oameni care intră în viața noastră și ne influențează, pozitiv sau negativ, pentru că până la urmă omul e o sursă de energie transmisibilă.

Iată câteva tipuri de oameni care putem să-i întilnim în viața noastră:

1.      Oameni de la care mereu înveți;

2.      Oameni visători și ambițioși;

3.      Oameni realiști;

4.      Oameni care nu-și părăsesc zona de confort;

5.      Oameni care vor să te schimbe;

6.      Oameni lângă care te simți ca la închisoare;

7.      Oameni mândri și orgolioși;

8.      Oameni care au lenea ca stil de viață;

9.      Oameni egoiști;

10.  Oameni care se plâng mereu că viața-i grea și nu au noroc.

 ”Oamenii vin în lume deosebiți” și depinde de fiecare cum își alege micile plăceri ale vieții din multitudinea de posibilități care ne sunt oferite. Uneori e mai bine să ai cunoștințe decât prieteni. Se spune că noi suntem media celor 5 oameni cu care ne petrecem cel mai mult timp. Ai grijă de la cine și ce înveți! Tot ce trebuie să știi e că ceea ce vei accepta va deveni parte din viața ta, iar ceea ce vei ignora se va stinge din lipsă de atenție.

PS: Persoana despre care am vorbit la început, este un om important din viața mea și-mi pare rău că nu reușesc să vorbesc mai des cu EA. Și eu știu că dacă ea o să citească acest articol o să se autoidentifice!

„Iar noi locului ne ţinem, Cum am fost aşa rămânem”

„Ţara mea, Moldovă-mamă. Vatra doinelor străbune! Ca un strugure de poamăStai pe harta Uniunii”.Europene…

La cei câțiva km² pe care îi are Republica Moldova și câteva mii de locuitori (pentru că restul , până la 3 milioane 555 mii, sunt plecați peste hotare), a reușit să ajungă în presa de peste hotare cu toate evenimentele care s-au petrecut în ultima săptămână.

Mai întîi a dispărut o studentă de la medicină, care cică s-a sinucis, un alt tânăr dat dispărut a fost gasit în stare de ebrietate avansată la amicii lui și un copil de 11 ani care a fugit de-acasă deja de 18 ori, iar cauzele principale care le vehiculează mass-media sunt conflictele cu părinții. Ei și acum de unde stabilitate în țară dacă nici în familie nu-i?
Și bonus, un alt om care ”posibil are devieri psihice” pierdut la protestele din Chișinău. Și da, cel mai important, în Chișinău se fac proteste din data de 6 septembrie 2015, dar ciudat este faptul că nimeni nu le observă. Mai întâi au fost pașnice după care s-a constatat că în așa mod nu se rezolvă nimic și iată că cineva dintre oamenii ”importanți” ai țării a ajuns cu capul spart. (Ceva mai înainte cineva s-a ales cu un genunchi julit, dar nu din cauza protestelor, motivul adevărat nu se cunoaște).

• Ce-avem până în prezent:

1. un miliard de dolari dispărut, de care nimini nu știe nimic;
    (Ciudat este faptul că pentru femeia cu 5 copii, care ”s-a apărat”de soțul său pentru că era  agresată permanent, s-a oferit pedepsă de 3 ani și 8 luni de privare de libertate, dar pentru miliard nu s-a găsit pedeapsă. Avem sau nu justiție în țară?)
2. Record!!! 5 prim-miniștri într-un an;
  (oare mai are vre-o valoare această funcție?)
3. un preșidinte ușor de manipulat;
4. mii de oameni nemulțumiți care protestează în PMAN;
 mai mult nimic

• Ce nu avem:

 stabilitate, demnitate,democrație, rușine, putere de voință, sinceritate, transparență, respect, grijă, mândrie, dragoste, patriotism. Într-adevăr n-avem nimic.

Acuma mă întreb de unde am pornit și unde am ajuns? Este cineva care ne aude și pe noi, tinerii? 

Noi vrem un viitor acasă, acolo avem părinți, bunici, rude, frați, surori, prieteni. Acolo e copilăria noastră, acolo ne sânt amintirle. Noi unde ne întoarcem? 

”Acasă” pentru noi e Moldova, dar oare mai sântem acasă acolo? Mai avem ceva acolo?  Mai avem măcar un cm de libertate și speranță acolo?

Dragă Moldovă, dacă mai poți mai rezistă, eu știu și eu cred că ai să obții ceea ce meriți să ai. Eu tind să cred că tu mai ești încă a poporului și nu a câtorva persoane ”flămânde de putere”. Până la urmă democrația e puterea poporui. Da, democrația pe care atât de greu ai câștigat-o și pe care atât de ușor o pierzi. Acum îți scriu de departe, dar să știi Moldova mea, că tu rămâi pentru mine așa cum te-am lăsat: liberă, luminoasă, colorată, vie, plină de speranță. 

Eu cred în viitorul tău așa cum cred în viitorul meu. 

Gânduri speciale în mijloc de ianuarie

E iarnă, iubite

când fulgii ghiduși

îți inundă privirea,
iar gândul tău-
ca un val de regrete
se-agită în unda tăcerii,
atunci leagă iubirea în nod
și promite-ți răbdare,
atunci încălzește distanța
fixeaz-o alături de tine.

Atinge flămând chipul din obiectiv,
și nu uita:
afară e iarnă
și-i frig.



Astăzi după 3 ani am încercat din nou pixul pe o foaie A4, mai mult din plictiseală, dar plăcerea pe care am primit-o la sfirșit a fost mult prea frumoasă.

Depinde de tine dacă folosești anul nou ca frână sau motor.

-pentru că e iarnă,

-pentru că avem magia sărbătorilor în suflet,

-pentru că mai suntem copii,

-pentru că așteptăm zăpada.

- pentru că Moș Crăciun ”există”

- pentru că peste câteva zile e Craciunul,

- pentru că peste o săptămână e Anul Nou.

pentru că e vacanță, dar cineva stă cu nasul în cărți de dimineața până seara încercând să înțeleagă care-i treaba cu cromatografia sau cu transferul de masă și cel de energie (și de calorii)
pentru că urmează o sesiune deloc simplă și mai neobișnuită 
și pentru că pe lângă toată materia plictisitoare de la facultate am și timp pentru ceva mai plăcut.

Astăzi am lăsat cursul de ”Principiile nutriției umane” (pentru că la ăsta abia am ajuns cu învățatul) și am hotărât să răsfoiesc niște cărți mai vechi din biblioteca mea, atenția mi-a atras-o cartea ”Tradiții etno-folclorice ale sărbătorilor de iarnă”. Aici am găsit mai multe chestii interesante ce ține de tradiții în ajunul Anului Nou, a Craciunului și am hotărât să le împărtășesc cu voi.Venirea Anului Nou este însoțită de obiceiuri și superstiții, specifice fiecărui popor al lumii. Anul Nou este ziua care marchează atât sfârșitul de an, cât și începerea următorului an calendaristic.

Danemarca:
La final de an se spune că dacă te trezești cu multe obiecte vechi de veselă la ușa casei ești norocos și ai mulți prieteni. Asta deoarece toți oamenii trebuie să puna la ușa amicilor vase vechi, farfurii, pahare ce simbolizeaza anul care a trecut.

Spania: 
Spaniolii mănânca 12 boabe de struguri în noaptea de Revelion, la ora 12, simbol al dorințelor pentru fiecare dintre cele 12 luni ale anului următor.Dupa cina luata impreuna cu familia, tinerii se indreapta spre berarii sau discoteci si abia spre dimineata se mai intorc la casele lor, unde iau micul-dejun traditional, alcatuit din ciocolata calda si produse de patiserie. Acest Obicel a fost preluat de numeroase țări latino-americane.

Japonia:

Deoarece japonezii considera ca omul este capabil sa faca 108 pacate de-a lungul vietii, la miezul noptii clopotele bat de 108 ori pentru a alunga tot atatea rele cate pot fi comise.Dupa ce acestea se opresc, toata lumea incepe sa rada deoarece rasul alunga spiritele rele. Casele sunt impodobite cu crengi de bambus sau pin si decorate cu funii, ferigi si alge marine pentru noroc si viata lunga.Copiii primesc cadouri mici care contin bani înăuntru, numite otoshidamas. Cel mai important e că nimeni nu are voie să muncească în această zi.

Rusia:
La ruși la fel ca și români,  se obisnuiește să se bea șampanie la miezul nopții și, după ora 12, să deschidă ușile și ferestrele pentru ca noul an să intre în casă. În timpul acestor ultimele 12 secunde ale anului oamenii păstrează tăcerea şi îşi pun dorinţele lor pentru anul viitor.

Franța:Sărbătoarea ajunului Anului Nou este numită Revelionul Saint-Sylvestre. Ea include de obicei preparate speciale precum pateu de gâscă, fructe de mare, stridii şi băuturi precum şampania. Celebrarea poate fi o cină simplă, intimă, cu prietenii şi familia, sau o serată la restaurant. În ziua de Anul Nou prietenii se sărutăr şi îşi fac urări, cele mai importante fiind “Bonne Annee“, “Bonheur, Sante, Amour, Argent” (“Fericire, Sănătate, Dragoste şi Bani”). Uneori se mănâncă deserturi din îngheţată.Îmi pare rău că nu reușesc să sărbăoresc alături de ei anul acesta, sper să prind măcar atunci cănd locuitorii se infruptă dintr-o prajitură tradițională, a carei reteta variaza in functie de zona cu care se încheie șirul sărbătorilor de iarnă.

România/ Moldova :La romani, obiceiurile sunt, fara indoiala, manifestari pitorești folclorice, mari spectacole, sunt obiceiuri vechi, datini care se păstreaza și sunt transmise din an in an. Unul dintre ele este Jocul Ursului, care in centrul actiunii este un animal sacru la geto-daci. Mai multi tineri se intalnesc sa pregateasca masca si costumul. Cel care joaca rolul ursului trebuie sa poarte o blana impodobita cu ciucuri, iar pe cap are un schelet din lemn imbracat in panza. În prima zi a Anului Nou nu se aruncă nimic din casă  pentru că, procedând astfel, o persoană își aruncă norocul. Tot în prima zi din an nu se iese din casă până ce o persoană brunetă nu intră în casa respectivă (potrivit tradițiilor, persoanele brunete aduc noroc și fericire, iar cele roșcate și blonde ghinion). În noaptea dintre ani, oamenii își pun o dorință, pentru că aceasta are toate șansele să se îndeplinească. Noaptea de Revelion este întâmpinată cu mult zgomot, pentru că acestea alungă spiritele rele.
*Când spun români, mă refer la locuitorii de pe ambele maluri ale Prutului.

Am ales cu grijă fiecare țară care mi s-a părut mai inspirată. Să știți că e frumos să faci ceva diferit care să-ți aducă plăcere. Posibil asta e una dintre cela mai lungi postări ale mele, sper să fie cel puțin informativă, dacă nu utilă. Posibil să mai revin până la Anul Nou, iar dacă nu vă spun:

LA MULȚI ANI! SĂRBĂTORI FERICITE INDIFERENT ÎN CE COLȚ AL LUMII VĂ AFLAȚI! 

VERDE VĂ FIE DOLARUL ,

ȘI DE WHISKY PLIN PAHARUL.

"Depinde de tine daca folosesti anul nou ca frână sau motor”.

La mulți ani România- de 1 decembrie și în fiecare zi!!

 Tot ce facem în viață e nesemnificativ, important e să facem

Pe lângă faptul că este prima zi de iarnă, pe 1 decembrie mai este sărbătorită și ziua  mondială a combaterii HIV și desigur ziua României (ziua în care toți românii iubesc România și se mândresc că sunt români).

Eu sărbătoresc ziua României de 3 ani, mai bine zis de când am început studiile aici. În primul an de facultate de fapt și în anul II am mers în modul cel mai bine organizat la Alba Iulia - capitala unirii, plecări organizate în cadrul Grupului de Inițiativă a Tinerilor Basarabeni din Bacău- (GITB -acum, pe atunci- GIB). Fie frig și vânt (cum a fost în 2013) sau ploaie măruntă și deasă (2014) noi, basarabenii eram mereu prezenți la datorie, scuze... la sărbătoare. În anul 2015, eu deja cetățean român cu drepturi și responsabilități depline, am avut o altfel de experiență la 1 decembrie. Anul acesta exact în cadrul aceluiași grup de basarabeni s-a organizat mult așteptata plecare la Alba Iulia și desigur bonus am avut și o plecare la Sfântul Gheorghe, eu bineînțeles am ajuns să sărbătoresc 1 decembrie la Sf. Gheorghe alături de alți 49 de basarabeni și alți  cam 3000 de participanți români (așa au scris în ziar, eu nu i-am numărat).

Dimineața, pe la 10 :30 eram deja pregătiți de ceea ce a urmat; totul a început cu serviciu religios în cinstea Zilei Naționale a României, după care ne-am îndreptat spre Piața Mihai Viteazul unde a avut loc toată manifestația, pe tot parcursul drumul am intonat slogane de ”Unire” și cântece patriotice. Ajunși la locul destinației am depus o coroană de flori la monument, alături de alte organizații locale și ONG-uri din orășel, am fost primiți ca acasă și susținuți de toată lumea pentru inițiativa măreață. Dacă cerul a fost parțial înnorat, iar un vânt rece a suflat peste cei prezenți, atmosfera a fost ”încălzită” de structurile MApN şi MAI care au încheiat festivitatea  cu o paradă militară prin prezentarea autospecialelor și a armamentului greu din dotare. La sfârșit toată lumea a dansat hora unirii, iar un avion a brăzdat cerul încântând mulțimea prezentă la sărbătoare.
Pentru mine a fost ceva special și unic. 
Mulțumim pentru invitație și susținere!