Scrisoare lui Moș Crăciun

Dragă Moș Crăciun,   

 Presupun că așa ar trebui să încep. Eu am 22 de ani. Până acum ar fi trebuit să rup penițe întregi ca să-ți scriu scrisori pline cu dorințe, dar pentru că suntem în secolul XXI, eu am ales calea cea mai simplă și mai sigură ca primul mesaj al meu să ajungă la tine. 

Eu niciodată nu ți-am scris, nu pentru că sunt fată și nu scriu prima, dar pentru că ceea ce aveam mereu era suficient pentru mine, iar dacă nu era, făceam să fie. Nuștiu cât de veridic erai în mintea mea pe la 5 - 6 ani, dar acum de fiecarea dată când văd reportaje despre Casa lui Moș Crăciun din Laponia mă gândesc poate nu e ceea ce credem noi. 

    Azi, pentru că suntem în perioada când visele prin aripi, iar dorințele au culori magice, am hotărât că e momentul să aștern pe foaie (pe ecran, defapt) un mesaj și pentru tine. Tu știi ce-și dorește fiecare din noi, și deaceea nu vreau să te rog să-mi îndeplinești dorințe banale și nici nu vreau să-ți cer lucruri materiale, pentru că astea le pot obține singură, prin muncă. De 3 zile mă gândesc cum aș formula mai bine, ca să înțelegi ce-mi doresc și tot nu-s sigură că am să fiu înțeleseasă.

   Dragă Moșule, eu îmi doresc o lume nouă. Da, da, vreau o lume nouă și nu pentru că m-am plictisit sau i-a expirat termenul acesteea, dar pentru că ar costa prea mult s-o îmbunătățim. Vreau o lume fără invidie și ură, fără bârfitori și lăudăroși, fără lași și fricoși, vreau o lume frumoasă. O lume răbdătoare și înțeleaptă, corectă și cinstită, vreau oameni frumoși la suflet și cu o  inimă mare, care să iubească indiferent de culoare, sex, religie sau rasă. Vreau o lume cu oameni cu demnitate, educați și cinstiți, care să poată aprecia muncă și aptitudinile semenilor. O lume minunată, cu părinți iubitori și copii fericiți. Și, nu, nu vreau să mă crezi idialistă și nici naivă, dar vreau să avem oameni ce pun preț pe prietenie, iubire, sinceritate, adevăr și bunătate. Chiar dacă suntem în preajma sărbătorilor și fiecare ar vrea să pară mai bun, peste o săptamână lucrurile revin la ”normal”. Vreau să știi: Crăciunul e o sărbătoare comercială deja, sărbătoare e pe masă, în farfurie, în păr, pe unghii și sub brad dar nu și în suflet. 

Dragă Moșule, nu vreau să te plictisesc și nici să mă plâng prea mult, dar pentru mine ăsta ar fi cadoul perfect. 

PS: Nu uita și de niște ciocolată (nu am preferințe aici)!!!

Ispitită de un dor

Mai știi cum ne plimbam prin ploaie
sub adieri zglobii de vânt?
Mai crezi și-acum ca prima oară
că dragostea-i eternă pe pământ?

Eu te întreb din interes
și din iubire însetată
Mai ai curaj să mă iubești
așa cum o făceai odată?

În semn de nepăsare - adâncă,
îți mai aduc o întrebare:
Tu crezi că dorul nu-i decât o stâncă,

iar dragostea o întîmplare?

Eu știu c-ai să mă crezi ciudată
sau prea lipsită de idei,
dar tot atât de binecuvântată
când te-oglindeai în ochii mei.

Și te provoc acum, ca altădată,
Un zbor iubirii să-nălțăm,
și să nu pară a fi uitată
Noi doi, în jurul ei să gravităm.

Cititul te face mai sănătos (partea a- II- a)

 
În ultimii 2 ani în mine s-a trezit spiritul de cititor activ și de fiecare dată când am un pic de timp liber abia aștept să iau o carte și să-mi delectez ochii și imaginația. Din păcate timpul meu liber acum nu-mi permite să mă răsfăț prea mult așa că vara aceasta a fost mai săracă în lecturi și am adunat c-am 4 cărți pe care le-aș putea recomanda cu cea mai mare plăcere. La fel ca și vara trecută am îmbinat mai multe stiluri începând cu clasica rusă și terminând cu cele mai noi trenduri după care se dă toată lumea în vânt.

1. F. M. Dostoievski -  Idiotul

”Chiar cumințenia, dacă sfiala cuminte și lipsa onestă de originalitate au reprezentat la noi, după cum era încredințată toată lumea calitatea inalienabilă a oricărui om priceput și cumsecade atunci ar fi fost cumva necinstit și necuviincios să te schimbi atât de subit” 

 Nu a fost prima carte cu care am început lista lecturilor, dar a fost ce-a care m-a lăsat cu gura căscată. Deși dimensiunile romanului au fost un pic descurajatoare, complexitatea subiectului și trăirile personajului principal m-au făcut să uit de tot. Ar fi greu să fac un rezumat al acestei cărți, dar nu și imposibil.
Dragoste, intrigă, gelozie, prieteni, naivitate, filozofie. Dacă nu aiți reușit să citiți nimic din scrierile lui Dostoievski, atunci începeți cu acest roman, va înlătură toate stereotipurile despre cât de greu și neînțes se citește.

2. Emily Brontë - La răscruce de vânturi

”Oamenii orgolioși își fac singuri griji și necazuri”

Mulțumesc Teodora pentru recomandare, felul în care ți-ai exprimat părerea  despre ea m-a impresionat foarte mult și nici lectura nu m-a dezamăgit.
Uneori te ia groaza în timpul lecturii, alteori ți-ai doari să fii și tu acolo, stilul folosit autor te duce în mijlocul acțiunii și te face să trăiești alături de cele două povești de dragoste.
Recomand cu mare drag această carte, dacă bineînțeles încă n-ați citit-o!

3. Hal Urban - Puterea cuvintelor
(Cum poți obține rezultate majore folosind cuvintele potrivite)

”Cuvintele afectoase pot fi scurte și ușor de rostit, însă ecourile lor sunt cu adevărat nesfârșite.”  - Maica Tereza

O carte de dezvoltare personală foarte bună aș spune. Dacă dorești să știi ce cuvinte e bine să utilizezi și cum ar trebuie să vorbeșt în familie, într-o relație, acasă cu copiii, ca profesor, ca antrenor, la serviciu cu angajații sau cu șeful, ca medic, atunci să știți că aceasta este cartea potrivită.

4. Steven D. Levitt, Stephen J. Dubner - Gândește ca un trăznit

Amuzantă dar diferită.
Dacă vrei să înveți să privești lucrurile din alt punct de vedere, să rezolvi problemele altfel decât o fac ceilalți, să găsești soluții mai simplu și mai eficient, atunci e cazul să citești această carte.
Cartea în cauză m-a învățat să spun ”Nu știu”, să descopăr latura pozitivă a renunțării, să pun întrebările corect exact cum o fac copiii.
O carte care te amuză și te învață distându-te.

Din lista cărților care am reușit să le citesc în 2016, dar care nu m-au impresionat prea mult ar fi:
5.  J. D . Salinger - De veghe în lanul de secară
6.  Lev Tolstoi - Moartea lui Ivan Ilici

Am să închei articolul cu citatul meu preferat:
”Decât să-ți bagi nasul în treburile altora mai bine bagă-l într-o carte”


Cititul este o artă! Lecturi frumoase și inspirate pentru fiecare.

#Post Ziua Independenței

”O Țară, o casă, un plai,
Atât mi-e de-ajuns pentru trai.....”

                                     (Vasile Romanciuc)

Ieri pagina mea de facebook a fost asaltată de mii de mesaje de felicitare cu ozazia Zilei Independenței. Unii își etalau sentimenetele de dragoste și de mândrie, alții scriau mesaje de ”La mulți ani, Republica Moldova” din SUA, Anglia, Italia, România și chiar Rusia, ceilalți se plângeau cât e de greu să trăiești în așa o țară, unde nu-ți sunt respectate drepturile, unde ți-e frică să spui ce gândești, iar unii mai optimiști au ieșit în PMAN pentru a sărbători și a se bucura de 25 de ani de Independență și desigur mulți au apreciat gestul lui Pașa Parfeni care mai este mediatizat și azi. #NuMaTem

Azi când am deschis facebook-ul prima postare a fost: ” Capitala și alte 25 de localități vor rămâne fără electricitate... ”, mai întâi am zimbit zic: ” e ceva simbolic, după 25 de ani de Independență”, însă cel mai straniu e că nimeni azi nu mai scrie mesaje de felicitare, de dgragoste față de Moldova. De azi lucrurile au revenit la normal, toată lumea își duce traiul așa cum a făcut-o până acum, înjură pe sub nas că avem politicieni de #####, că nu le ajung bani de pâine, merg pentru 200 de lei la proteste.

Eu n-am reușit să vin ieri cu nici un mesaj pentru Țara mea, doar am savurat ”patriotismul de-o zi” al celorlalți, eu îmi iubesc țara în fiecare zi, îi accept plusurile și minusurile, îi respect legile și chiar politicienii (până la urmă e și vina mea, de faptul că unii sunt mai puțin competenți în domeniu, eu am votat, îmi asum responsabilitatea).
Schimbarea vine de la noi și dacă vrem să avem ceva mai bun, avem calea liberă să acționăm, să ne întorcem acasă, să dschidem uși uncuiate, să rupem buruieni crescute de ceva ani și să credem în viitorul acestei țări, ”dacă nu credem noi, atunci cine?”
În același timp să nu uităm să ne bucurăm de ceea ce mai avem; doină, grai, datini și obiceiuri, părinți, casă, care e de datoria noastră să le păstrăm cu credință. Trebuie sau chiar sântem obligați să vedem și cealaltă parte a monedei, să ne deschidem sufletul și să lăsăm pacea să ne umple, să iubim și să apreciem valorile noastre.

La mulți Moldova mea de Ziua Independenței și în fiecare zi! La mulți ani casa mea, vatra mea și neamul meu.











Sursă foto

Sărbătorile ne adună, amintirile ne unesc

Dacă în fiecare an sărbătoream  Paștele acasă, alături de familie, de cei dragi și de colegi, anul acesta e un pic altfel. 
3000 km - asta e distanța care mă împiedică să fac acest lucru. 

Dacă unii când vorbesc de Paști se gândesc la ouă roșii, cozonac, iepurași din ciocolotă, pentru mine e ”reunire/ reîntregire” a familiei, armonia de a fi lângă cei dragi și a împărtăși cu ei clipe minunate. Vreau să păstrez tradiția ouălor roșii și  a iepurașului pentru că asta ne ține legați de copilărie și ne oferă posibilitatea să rămânem copii.
 Iepurele a devenit recent un personaj simbolic de Paști, pentru că părinții și bunicii noștri nu l-au apucat. Pentru mine, iepurele e simbolul copilăriei, îmi amintesc cu drag, când venea bunicul de pe câmp și ne spune că ”a adus pâinică de la iepuraș”, sau tăticu se întorcea din oraș și ne spunea ”tăticu a prins un iepuraș” , Doamne câtă fericire era pe capul nostru când ne oferea câte o bomboană sau ciocolată (în cel mai fericit caz pentru mine).
Și ce bună mai era pâinea de la iepuraș, merele sau  prunele (în funcție de ce avea bunicul prin buzunar). Astăzi când merg prin magazine și văd iepurașul de ciocolată, îmi amintesc cu mare drag de acele timpuri. Cel mai intereant e că faza cu Iepurașul de Paști n-are nici o latură religioasă, precum ouăle roșii, se spune că iepurașul de ciocolată a fost inventat de coloniștii germani sosiți în SUA în sec 18, și conform legendei se dăruiește doar copiilor buni, ascultători și cuminți, astăzi nu cred că mai e valabil, și-l permite oricine (important bănuți să ai).
Sau altă legendă spune că acesta a fost un simbol al egiptenilor, ce semnifica fertilitatea. Iepurașul a început să fie asociat cu Paștele, în Germania, unde era un fel de Moș Crăciun al primăverii și aducea copilașilor cadouri de Paști. Cei mici construiau un cuib special pentru acesta, unde să-și lase ouăle, și așa a luat naștere și coșul de Paști
Da, și tot când trebuia să terminăm o muncă, de care nu mai aveam chef, ni se spunea:
”hai, încă un pic și pridem iepurele”,
de ce iepurele ? nici azi nu am înțeles, dar amintirea a rămas și e una foarte plăcută.
 Aveam eu în imaginația mea diferite forme ale iepurilor cu pricina, dar încă nici până azi n-am reușit să-l conturez bine în minte, tot timpul e unul diferit, în funcție de ceea ce aveam de la el.

Da, știu nu iepurele e simbolul principal al sărbătorii, dar pentru mine Paște înseamnă Acasă, alături de cei dragi, unde uiți de toate grijile (sesiunii - dacă ești student) sau doar reînvii alături de ei.

Eu vă doresc să aveți parte de o sărbătoare frumoasă, numai gânduri bune și cugetate. Prețuiți momentele când vă revedeți cu cei dragi.
Iubiți, iertați și fiți mai buni, de sărbători și în fiecare zi!

Călătorii, Destine și Emoții

“Spiritul adevăratei călătorii constă în libertate, perfecta libertate de a gândi, a simți și a face tot ce îți dorești.”

Se spune că persoanele care călătoresc sunt aventuroase și mereu deschise spre ceva nou. Eu ador să călătoresc. Deși nu am prea multe locuri vizitate am adunat multe amintiri frumoase și am cunoscut oameni interesanți. 

Eu am început să scriu acest articol cam cu o lună în urmă când am revenit de la Bordeaux, dar din lipsă de timp, (pentru că de inspirație am fost încărcată de acest oraș minunat), am lăsat scrisul pe alte zile. Dar se pare că azi n-am să respect tema pe care am vrut s-o abordez, dar am să rămân la impresiile din urma ultimei călătorii.

Recent am revenit din Amsterdam și Bruxelles, unde mi-am încărcat bateriile cu multă energie (pentru sesiunea care se apropie rapid), am cules o grămadă de amintiri și mi-am delectat privirile cu cele mai frumoase locuri. Mie mi-a rămas inima în Amsterdam, m-am îndrăgostit pentru a doua oară, am devenit „vie”, plină de optimism și doar cu emoții pozitive.
Amsterdamul e un oraș sigur în condițiile în care se perindă atâte comportamente și personalități debordant de libere, dependente de droguri, sex și nopți nedormite. O nouă lume, una liberă, plină de nebuni frumoși, biciclete aruncate pe marginea canalurilor și prostituate cu carte de muncă care luptă pentru drepturile lor.

Cât privește călătoria am avut un traseu foarte bine ales, în scurt timp am reușit să descoperim ”aproape„  toate tainele orașului. Desigur contează mult și alături de cine călătorești, la capitolul ăsta eu mă simt o norocoasă pentru că prietenii mei sunt deschiși la noi aventuri și n-ai cum să te plictisești, iar cele 13h de drum trec neobservate și când ajungi la următoarea destinație te simț fresh și ești gata de noi cuceriri.

Amsterdam e un oraș de vis, e orașul  bicicliștilor și al iepurilor ( primul lucru care l-am observat, la ora 06:00 am, când am ieșit din gara au fost  mai mulți iepuri preocupați să ronțăie ceva prin parc). E o senzație interesantă atunci când  brânza are un gust perfect iar canabisul poți să-l cumperi de la magazinul de flori.

Astăzi am revenit în Poitiers, pentru că aici îmi duc existența în ultimile 3 luni și la invitația Tatianei am vizitat „La Ferme du Petite Couture”.
 Acolo am fost întâmpinați cam de vreo 30 de capre și un bătrânel de 73 de ani, care face brânzeturi de capră în conformitate cu rețeta transmisă din generație în generație.

Nu obișnuiesc să fac publice toate activitățile mele, însă azi am fost mult prea impresionată de istoria și viața acestui om și am zis că ar fi păcat să n-o împărtășesc și altora. E o fermă mică și foarte ”bătrână”ca să nu-i spun veche și asta  se observă din momentul în care ai făcut primul pas pe teritoriul fermei. Acolo te întâlnește Dona, Genova și alte cam 30 capre dornice să primească vizitatori zilnic și beneînțeles proprietarul fermei și o tânăra care-l ajută pe acesta cu treburile fermei. Când i s-a spus că suntem din Moldova, Domnul ni-a anunțat că el nu știe să vorbească decât franceză și nu cunoaște engleză sau altceva, dar la câte ne-a povestit cred că asta e tot ce n-a reușit să facă în viața sa. După ce ni-a destăinuit toate tainele de producere a delicatesii sale ”Fromages de Chèvre Coudret”, care este o brânză făcută în condiții artizanale, nicidecum industriale, a început să ne povestească unele experiențe din viața sa. În timpul povestirii ne-a arata”harta Europei ” în palma sa, adică a nominalizat toate țările exact așa cum stau ele pe hartă, ne-a povestit despre sistemul comunist & capitalist din Rusia și China, despre studenții români care sunt specialiști buni în Franța, despre studenții marocani și africani de la Universitatea din Poitiers și cel mai mult am fost uimită de reacția sa la faptul că noi venim din Moldova dar suntem studenți Erasmus. Reacția lui a fost ceva de genul: ”Mais Erasmus, c'est  pour les pays de l'UE, mais Moldavie c'est pas là”. Obișnuită că nimeni nu cunoaște despre Moldova mare lucru aici, doar: numa- numa ei (O-zone , Dragostea din tei), mare mi-a fost surprinderea să aud asta din gura bătrânului.  

La sfârșit când am cumpărat și noi din produsele proaspete am observat că pentru a face calcule el nu folosește o mașina de calcul, ci face totul pe foaie, în ”coloniță”. Eu sunt profund impresionată de tot ce-am descoperit, dar dezamăgită de viitorul spre care ne îndreptăm. Astăzi am avut de învățat multe de la acest om, am fost încă odată convisă că cultura generală e importantă la orice vârstă indiferent de meseria pe care o practici. Am înțeles că trebuie să depui dragoste în tot ce faci și niciodată să nu renunți la nimic.

PS: Țin să menționez că ferma este moștenire de la mama sa, iar fiica bătrânului e designer și nu crede că îi va călca pe urme.

Sinceritatea - o formă de superioritate

Pentru că astăzi nu putem vorbi de sinceritate nici într-un domeniu, fie economie, cultură, politică, istorie, viață științifică sau viața cotidiană, am ales să vorbesc despre sinceritate sau despre forma de exprimare a adevărului, și în special o să mă refer la sinceritatea în relațiile interumane. Și tot, pentru că săptămâna trecută în timpul unei conversații am primit replica: ”Mie îmi place că ești sinceră, dar ....”.  

Ce este de fapt sinceritatea?
A fi sincer înseamnă să crezi cu adevărat ceea ce spui și să ai argumente bune de convigere în cazul în care sunt persoane care au dubii. Pentru început trebuie să înveți să fii sincer cu tine și apoi vei fi și cu ceilalți. 
Conform DEX: ”minciuna este denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva”Astăzi, minciuna e considerată un mijloc de autoapărare, iar sinceritatea este un defect sau chiar un pericol, doar dacă ești prost poți să stai fără grijă. Atunci când adevărul este dur, este și greu de acceptat, iar sinceritatea este luată drept insultă și de multe ori provoacă o ruptură în relațiile dintre oameni. Aici ar trebui să continui ceea ce am început mai sus ”....dar trebuie să ai grijă cu cine ești sincer”.

Personal, de multe ori am ajuns în situația în care a trebuit să decid dacă e bine să spun adevărul sau ar fi bine să mă eschivez, frumos, de la un răspuns concret. Acestea sunt momentele când amabilitatea și dorința de a nu supăra pe nimeni înving curajul tău de a spune doar adevărul curat. Spui un neadevăr, ca să nu zic minciună, atunci când speri că ai să-i oferi unei persoane mai mult curaj, când vrei s-o ajuți să vadă partea plină a paharului. Eu prefer să-i spun amabilitate și nicidecum minciună, pentru că uneori efortul depus se merită. Bine, aici cred că e singura excepție pe care o fac, pentru că în rest prefer să fiu sinceră. Prefer să spun ce cred și ce fac, ca mai târziu să nu regret. Da, au fost momente în care mi-a părut rău că am spus adevărul și invers, dar din fiecare dată mi-am învățat lecția. Recent am simțit cum o ”glumă”, care din start a fost considerată ”minciună”, făcută într-un moment nepotrivit, pe un subiect nepotrivit a fost cauza unei dispute aprinse, pe care o regret, dar care mi-a oferit cea mai bună lecție. Am simțit pe propria-mi piele cum o minciună îți poate distruge tot efortul pe care l-ai depus pentru a junge să te simți împlinit, îți poate distruge fericirea și cel mai grav te poate lipsi de respectul celor din jur (eu la partea a III-a n-am ajuns, am reușit să repar la timp). 

Dar, cum să fii sincer atunci când greșești? Ce faci cu mândria, orgoliul? Astea sunt alte aspecte care ne pot afecta în mod direct pe noi și relațiile cu cei de lângă noi. Nu în zadar se spune că cei mai sinceri sunt copiii, omul beat și omul furios, cu ăștia din urmă eu nu sunt de acord, pentru că ei pot transforma sinceritatea în obrăznicie sau și mai rău, jignire. 

  Dacă vrei să ai relații bune și durabile cu persoanele din anturajul tău, atunci preferă să fii sincer și amabil în același timp, preferă să demonstrezi că se merită să ai încredere în oamenii de lângă tine, iar dacă pe cineva a fost afectat de sinceritatea ta acesta curând va dispărea, pentru că atunci când nu accepți sinceritatea nu ai cum să fii sincer.