Un an de când am luat bilet la avion cu destinația - Olanda

365 zile, s-au făcut pe 29 septembrie, de când am aterizat în Olanda, cu bilet la avion într-o singură direcție.

”Acesta ar fi trebuit să fie un articol de spre bani și de câți bani e nevoie pentru a locui decent în Olanda,  daca au trecut deja 5 luni de Olanda și am adunat  suficient material.”- asta am început să scriu pe data de 11 martie a.c., dar am lăsat baltă din câteva motive:  

1. oamenii nu mai citesc bloguri, preferă conținutul video - scurt (adică tik-tok, reels),

2. pentru cine aș scrie? (asta fiind mai mult o scuză ca să nu scriu), Scriu pentru mine prima dată, dar eu știu că sunt 5 persoane care citesc de fiecare dată ce scriu ceva. Una dintre cei 5 chiar mă intreabă la fiecare discuție când e următorul articol despre Olanda și de ce nu mai scriu?. Acest articol e dedicat celor 5 cititori fideli ai mei, care sunt îmi sunt prieteni/rude în viața reală.

3. Sunt prea leneșă și îmi place să procrastinez. 

Și iată-ne aici după mai bine de 1 an de când m-am mutat cu traiul în Olanda.

Acest articol va fi despre impresii generale, activități, adaptare și poate întâmplări neobișnuite pe care le-am avut aici.

Nu am recitit ce am scris în primile 2 articole, dar dacă mă repet, vă rog să mă scuzați.

- Acte, birocrație, instituții ale statului.

Toate cele de mai sus sunt practic inexistente. Singura deplasare la o instituție a statului a fost pentru a face BSN (Basisregistratie Personen), un fel de CNP. După ce ai obținut acest număr îți poți rezolva orice problemă online, iar statul comunică cu tine prin scrisori. 

- Asigurare medicală, medic de familie, dentist.

Pentru fiecare de mai sus ești direct responsabil. Pentru început trebuie să-ți faci  asigurare medicală privată obligatorie (angajatorul nu plătește pentru tine asigurare medicală, așa că nu ești ”asigurat de stat”, doar dacă ești student sau ai sub 18 ani și ești asigurat pe baza asigurării părinților. 

După ce ai asigurarea, deja poți începe să dai email-uri sau telefoane pentru a te înscrie la un medic de familie (GP - general practice, cu i se spune aici) și dentinst, cu un pic de noroc după cel puțin 1o emai-uri/telefoane poate prinzi și tu un loc liber undeva. 

Dacă te gândești că tu ai asigurare privată și poți merge oricând la medic, vreau să te anunț că ești pe calea greșită: pentru a nu abuza de sistem, statul s-a asigurat că nu mergi pentru cea mai mică durere de unghie la GP, așa că în fiecare an primii 385 euro îi plătești din propriul buzunar ( de parcă asigurarea nu tot de acolo o plătești 😋). Pentru dentist, anual ești asigurat cu 250 euro, dar la fiecare vizită asigurarea acoperă doar 70% din costul procedurii, restul din propriul buzunar. Am uitat să specific asigurarea minimă obligatorie costă aprox. 125 euro/lună + 10 euro/lună asigurare pentru dentist (cea din urmă fiind la discreția fiecăruia, dar totuși recomandată).

De menționat: Cu medicul de familie tot nu te vezi prea des, iar dacă ai nevoie de medicamente, cu motiv întemeiat, mergi la farmacie, acolo știu deja de ce ai nevoie. Adică GP-ul a trimis la farmacie ( la famacia la care ești înscris, nu oricare) rețeta cu medicamente.

Iar la dentist, nu trebuie să suni pentru programare, te caută ei de 2 ori pe an pentru igienizare, doar nu așteptăm să faci carii și să ne coste mai mult (și pe noi, și statul)

- Limba

Dacă anul trecut mi se părea imposibil să rețin macăr un cuvânt în neerlandeză și făceam mare tragedie din asta, ei bine: Mesdames et messieurs, nu este cazul deja. Cu minim efort ( 5-10 minute zilnice de exersat pe Duolingo), deja mă înțeleg cu vânzătorii de la piață, mai ales când sunt reduceri: Aardbeien, acht euro per doos, (Căpșune, 8 euro pentru o cutie). 

Acum mă întreb cum era progresul dacă depuneam mai mult efort?

-  Niște situații mai amuzante pe care le-am avut în acest an (dacă tot ați citit până aici): 

Nu am putut cumpăra alcool (bere și vin) de la magazin pentru că nu aveam buletin cu mine. Eram 3 adulți la cumpărături și pentru că eram singura fără buletin și nu puteam demonstra că am 18+ nu ne-au lăsat să cumpărăm nici măcar o sticlă cu vin. 

Am fost la un salon să mă epilez cu ceară, așa ca un ”om normal”. (Context: am fost la pensat și vopsit la acest salon, și mi-am făcut programare pentru ziua următoare la epilat cu ceară). A doua zi am ajuns la programare, fata care a pregătit totul pentru procedură s-a chinuit cam 30 min să-mi epileze un picior, fără succes, și am aflat că de fapt salonul nu prestează asemenea servicii și nu poate să-și ducă munca la final. Bineînțeles, Administrația salonului s-a scuzat, s-au oferit să-mi facă o procedură gratuită dacă tot au eșuat cu prima procedură și bla bla bla. 

Dacă sunteți curioși dacă mai merg la ei la pensat: Da, mai merg, pentru că sunt foarte aproape de casă.

Acest  articolo NU a fost despre impresii generale, activități, adaptare și poate întâmplări neobișnuite pe care le-am avut în Olanda după 1 an aici.

Mai mult despre cum funcționează lucrurile într-o societate capitalistă și îmi dau seama că asta anume asta a introvertul din mine. De ce introvertul: pentru că am reușit cu succes să mă prefac că am uitat în fiecare lună de Meet and greet-ul, organizat de centrul de expați din oraș, fix din motivul că nu vreau să interacționez cu oamenii.

Îmi place? 

Da, ador să nu interacționez prea mult cu oamenii, dar mi-e dor de Cluj fix pentru a interacționa cu oamenii. Paradox 😃,  știu.

Ca bonus: ador vremea olandeză: ploaie, cât mai multă să fie, deși a fost mai puțină de cât mă așteptam.

Pentru că eu nu știu despre ce aș putea scrie într-un viitor posibil articol, las deschis la comentarii, sugestii, păreri.

#bookchallenge 2022: Să dăm cărțile pe față

Să începem cu tradiționalul: 

Decât să-ți bagi nasul în trenurile altora mai bine bagă-l într-o carte. 

Nu e tradițional la început pentru că în mod normal cu acesta închei, dar cine mai ajunge la final cu cititul?

2022 a fost un an bun la capitolul lectură conform goodreads, am citit 14 cărți,

cu 2 mai mult de cât mi-am propus. Multe din cărțile citite în anul trecut au fost începute cu mult înainte, dar nu am avut timp, chef, dispoziție necesară pentru a le continua. Aici vorbesc de:

1. Femei care aleargă cu lupii. Poveşti şi mituri ale arhetipului femeii sălbatice - Clarissa Pinkola Estes: începută pe 30 martie 2021 și finisată pe 16 septembrie 2022.

A fost o carte bună, dar greu de citit. Tipul de carte pentru care nu ai chef să menții rutina de dimineață în care îți citești cele 10 pagini zilnice sau 30 min de citit în funcție de timpul disponibil. Un mic review am lăsat pe instagram deci check here.

2. Arhipelagul gulag, vol.1- Aleksandr Soljenițîn. Primul volum din trilogia autorului despre care la fel am vorbit pe instagram aici. Poate aceste volume merită un întreg articol, dar asta după ce le termin și pe celelalte 2.

3. Coco Chanel - Edmonde Charles-Roux, începută pe 21 decembrie 2021 și terminată pe 20 aprilie 2022.

Aveam mai multe așteptări de la cartea respectivă, sincer vorbind. Cumva mă așteptam să aflu mai multe despre viața creatoarei de modă, dar la cât de discretă a fost ea cu viața ei, pe atât de discrete sunt scrierile despre ea pentru că nu este material. Chanel și viața ei sunt în general exemplul perfect pentru zicala: Omul potrivit la locul/momentul potrivit, din punctul meu de vedere aceasta a ajuns unde a ajuns anume pe acest principiu.

Chiar dacă s-au citit greu, necesită efort suplimentar pentru a înțelege sunt niște cărți pe care le recomand cu mare drag. 

Acum vin cu 3 cărți bune (care e un cuvânt subiectiv), care se citesc ușor și care sunt motivante. 

1. Atomic Habits - James Clear;

Scurt despre această carte: Noi suntem rezultatul obiceiurilor noastre. 

2. Grădina de sticlă - Tatiana Țîbuleac;

Povestea orfanei care descoperă un Chișinău multicultural, despre care eu cred că ar fi putea fi bazată pe fapte reale, dacă autoarea nu zice nicaieri asta. Vreau să vă întreb dacă voi ați prins perioada când colectați sticlele de sticlă pentru a câștiga un bănuț? Eu una nu chiar, ei cum am prins-o dar era chiar pe final. În general cartea se învârte în jurul acestei activități abordând mai multe probleme sociale prezente la acea vreme în Chișinău și nu doar.

3. Shoe Dog: Memoriile creatorului Nike - Phil Knight;

”Când mărfurile nu trec granițele internaționale, le vor trece soldații”

Nu e o scriere excepțională, dar un lucru am înțeles: uneori e greu, alteori e foarte greu, dar dacă îți dorești ceva cu adevărat cu siguranță vei obține. 

Cartea de Suflet a lui 2022

Mai Bine - Igor Guzun, 

Las aici review-ul lăsat la carte pe #goodreads:

Cărțile au sens doar dacă sunt în mâinile oamenilor. Altfel le-am lăsa să rămână copaci - zice autorul la final.
Dar ce frumos trăiește acest copac în viața de apoi - zic eu, care am savurat din carte dimineața la un ceai, am meditat seara înainte de somn și am împărțit din secvențele care mi-au plăcut cu prietenii ( chiar și cartea am împărțit-o cu ei, înainte să o citesc eu).
sau cum s-ar spune pe la noi: I-a mers copacului!!

Voi câte cărți ați citit în 2022?

Ce carte îmi recomandați mie din lista voastră?

#mytwocents despre Zewa Deluxe

 

Da, da hârtia igienică marca Zewa Deluxe

Datul cu părerea ar trebui să fie sportul nostru național, spun unii. Și ca să nu-i dezamăgesc #criticuldecanapea Lucica azi se dă cu părerea despre Zewa, da da despre hârtia igienică de la Zewa Deluxe.

Prima mea întâlnire cu hârtia igienică Zewa a fost prin 2013, când eram studentă la Bacău. Mergeam des la mătușa mea la Brașov în weekend-uri și evident, se întâmpla să mergem și la cumpărături cu ea. Ei bine, atunci s-a întâmplat să aibă nevoie oamenii de hârtie igienică și știți către care raft s-au îndreptat fără să privească măcar lateral?

Exact, au mers la raftul cu Zewa. 

Prima dată am observat prețul acestei hârtii care era vreo 25 lei pentru 12 role, cred nu-mi amintesc exact, pentru mine era enorm, studentă fiind. 

Acum mi se pare scump? - poate vă întrebați

Ei bine, nu. 

De ceva ani sunt și eu consumatoare/utilizatoare de Zewa (asta dacă reușesc să fiu eu cea care ajunge la cumpărături prima, în caz contrar folosim ce-i pică colegului de apartament prima dată în mână). Și avem mereu aceeași discuție:

-Hai, tu, ce contează ce hârtie igienică folosești? (Bine, el nu chiar așa se exprimă, dar trecem peste, las loc în comentarii pentru a ghici care e fraza pe care o folosește 😂😂).

Până la urmă nu contează hârtia, dar contează valorile promovate de brandul respectiv și contează calitatea, nu cantitatea. De fapt contează și hârtia, de asta mă conving de fiecare dată când folosesc ceva nașpa.

De ce eu prefer hârtia igienică de la Zewa? Simplu:

1. Fină și rezistentă;

2. Testată dermatologic;

3. Ambalaj reciclabil și amprentă de CO2 redusă;

4. Tubul reciclabil și biodegradabil, se dizolvă în apă nu produci gunoi;

5. Absoarbantă fiind în 3 straturi;

6. Consumi mai puțin și Economisești mai mult. 

7. Calitate nu cantitate.

Tu de ai încercat hârtia Zewa? Sau Zewa Deluxe? Ce crezi despre ea? 

Și în general după ce principii alegeți voi hârtia igienică? 

Ce proprietăți trebuie să aibă ca să vă convingă să o luația acasă?

#jurnaldeexpat: Cum a trecut prima lună în Olanda

Inițial am vrut să scriu în titlul acestui articol ”jurnal de emigrant”, dar nu am simțit că termenul este unul potrivit pentru noi sau situația noastră.

Dar care e diferența dintre un expat și un emigrant, Lucia? (Poate vă întrebați voi sau chiar dacă nu vă întrebați, eu tot vă zic). 

Am preluat acest pasaj de la BBC care zice astfel: Expat este folosit în cazul persoanelor cu studii care lucrează în străinătate, practic lucrează în fucție de pregătirea profesională pe care o au. Emigrant este folosit în cazut celor care au poziții mai puțin privilegiate. (ex. un muncitor în construcții venit din Asia este considerat emigrant). Termenii fiind folosiți adesea ca instrument politic. Și dacă sincer, sună mai fancy :) 😀

Dacă tot ne-am clarificat cu termenii, vă pot zice că eu nu mă simt nici expat, nici emigrant - aș putea rămâne chiar la opțiunea de călător, pentru că eu încă nu am găsit acel loc unde să mă simt ca ”peștele în apă”.

Dar cum a fost prima lună într-o țară nouă?

    Pentru mine s-a făcut o lună în Olanda pe 29 octombrie. Procesul de mutare a început încă din luna mai când deja era clar că ne vom muta.

    Din luna iunie a început procesul de căutare a unei locuițe care a durat pânăla 15 august, când am reușit, cu un pic de noroc, să prindem un apartament tare drăguț în centrul unui oraș din Estul Olandei, pentru noi locația nu era una importantă și cum Olanda e o țară mică ne-am bazat pe acest fapt pentru a fugi de aglomerația vestică și a ne spori șansele de a găsi mai repede o locuință. Eu nu am participat fizic la acest proces de căutare, dar a fost unul anevoios și greu: 

- pentru a aplica la o locuință ai nevoie de: un contract de muncă de minim 1 an sau pe o perioadă nedeterminată (majoritatea locuințelor se închiriază pentru cel puțin 1 an, nemobilate, astfel se asigură proprietarii că-ți va pieri cheful de mutat prea curând :)); un depozit echivalent cu prețul chiriei pentru  1-2 luni  în fucție de agenție.

- iar pentru a te angaja ai nevoie de BSN (burgerservicenummer - cod numeric personale de rezident), pe care îl poți obține pe baza contractului de închiriere a locuinței. Și totul se învârte într-un cerc închis, mai mult sau mai puțin. 

Dar poți obține și un BSN pentru nerezidenți, în general pentru cei care planifică să stea maxim 4 luni în Olanda astfel poți intra în cercul căutărilor și a integrării în Olanda.

Pentru că deja aveam chiria eu am obținut un BSN foarte rapid: m-am programat încă de a Cluj (pentru că durează) pentru data de 12 octombrie - pe 14 octombrie am primit scrisoare în care aveam deja oferit BSN-ul iar pe 16 am primit accesul pentru DIGID (platforma în care comunici cu statul pentru taxe și impozite - pe scurt: platforma în care dai bani la stat sau primești). 

Pe baza BSN-ului ne-am făcut cont bancar, asigurare medicală (una basic de 123 euro care include și stomatologia) urmează să găsim un medic de  familie și să ne înscriem la farmacie. În această perioadă de o lună am văzut  singură farmacie în tot orașul.

Și uite așa a trecut o lună, nici nu înțelegi când. 

Ce-mi place în Olanda? 

- Atmosfera, oameni care își văd de treaba lor ( de fapt ast era și la Cluj), locurile foarte bine amenajate, acces rapid la o plimbare în afara orașului de parte de zgomotul mașinilor.

- Reciclarea (care se face în 6 ”fracții” să le zic așa, carton/hârtie, ambalaje de plastic, PET-uri care se duc la puncte de colectare și pentru care primești 0,15 euro/bucată, sticlă, gunoi biodegradabil și mixt; Pentru ultimile 2 se percepe o taxă de 1 euro pe fiecare pungă aruncată și ai acces să arunci pe bază de card.

- Mers mult pe bicicletă și în siguranță;

- Poșta,. Îți depui scrisoarea/coletul când vrei în zone speciale apropiate de casă, la orice oră vrea sufletul tău și primești în același mod (la Cluj am obosit să aștept după FAN mai ales în perioada când livarm pachete cu lumânări, dar era partea bună cu Sameday care au rămas the best pentru mine la acest capitol) - așa o mică paranteză.

- Casele cu geamuri dezgolite, ador să privesc pe geam și să observ cum și-au amenajat oamenii colțișorul - curiozitate socială o numesc eu; Și am observat că olandezii chiar se pricep la decorațiuni și amenajări interioare.

 Ce nu-mi place aici?

- Limba! Limba! Limba! chiar dacă majoritatea oladezilor vorbesc engleză pentru mine e foarte straniu și greu să învăț și să pronunț cuvintele olandeze.

 Ex. Zij zijn zijn zoons! (Ei sunt fiii lui). Good luck, Lucica! poate în 10 ani prinzi și tu ceva.

- Eu venind dintr-o țară socialistă (fie că zici de Republica Moldova sau de România) am intrat într-un capitalism absolut, unde dacă vrei ceva trebuie să plătești și asta e înspăimântător uneori, dar în schimb totul merge la superlativ. 

-Vremea? Nu, vremea îmi place deocamdată. Ador ploaia, ador să mă plimb prin ploaie, deci e perfect.

Poate mi-au mai scăpat lucruri, dacă credeți că aș mai fi putut completa cu ceva, vă rog să lăsați în comentarii și voi continua data viitoare.

 
Pentru luna viitoare vreau să vorbesc despre cheltuielele pe care le avem lunar aici. Aștept să văd dacă e de interes subiectul sau puteți propune voi despre ce vreți eu să scriu, iar voi să citiți.

Țară veche, țară nouă!

Ne mutăm din România!

Sunt oameni!

Sunt oameni fericiți și împliniți la ei acasă, sunt oameni care pleacă din necesitate, sunt oameni fericiți și chill în bula lor și sunt oameni fericiți pe vârful Everestului, sunt oameni care iubesc provocările și sunt oameni care doar pleacă, sunt oameni care își doresc alt viitor pentru copiii lor și sunt oameni care-și construiesc fericirea din ce au lângă ei. Sunt oameni care rămân și sunt oameni care pleacă! 

Sunt oameni!  

Am venit în România acum 9, în această perioadă am locuit 4 ani la Bacău și alții 5 la Cluj-Napoca, iar acum a venit vremea pentru o altă schimbare. 

Nu este ușor să plecăm și să lăsăm Clujul, care a devenit între timp a doua noastră casă, nu este ușor să renunțăm la viața socială de acolo, la toate activitățile noastre culturale, sportive sau chiar la rutina de acolo, dar cine nu riscă, nu bea șampanie. 

Aș fi putut folosi mai degrabă expresia ”e greu” în loc de ”nu e ușor”, dar nu, nu  e greu - e doar o alegere. Greu e să pleci alungat de război sau de vreo boală grea sau chiar de o epidemie căreia lumea ”civilizată” i-a dat de cap de vreo 10 ani. Greu e să pleci atunci când nu ai altă alegere!

Viața nouă, rutină nouă, activități noi, stil de viață nou - ne plac provocările și o acceptăm și pe aceasta în viața noastră. 

Cum am luat această decizie și care au fost motivele care ne-au deteminat să facem acest pas sunt un subiect aparte.

Ne mutăm în Olanda!

Prima dată am vizitat Olanda în 2016 cu niște prieteni, în timpul stagiului Erasmus (Taniuș, Salut! știu că vei citi aceste rânduri și Salut, Anatol - nu știu dacă vei citi). Mi-a plăcut, a fost dragoste la prima vedere! Urmăream și încă urmăresc mulți instagrameri/bloggeri (cunoscuți din Md și Ro) care s-au mutat aici, îmi plăcea ceea ce vedem la ei, dar niciodată nu m-am gândit că vom face acest pas spre mutare aici atât de curând. Dacă stau să mă gândesc mai bine, nu urmăresc oameni care s-au mutat în alte țări, nu eram curioasă, nu mă interesa - aici deja e vorba de puterea gândului și de a atrage în viața ta doar ceea ce-ți dorești cu adevărat, dar acesta e deja un alt subiect, la care noi, muritorii de rând, nu ne pricepem.

Revenind. Sunt etuziasmată și anxioasă în același timp. Nu știu ce ocupații voi avea, nu știu cum va fi cu adaptarea  și cu limba, dar toate luate împreunăc sună al naibii de interesant. 

Și acum întrebare pentru cei care au ajuns până aici cu cititul:

V-ar plăcea să povestesc aici pe blog despre  experiența mutării, acte necesare pentru a trăi legal, cumpărturi, viață socială, timp liber și alte chestii?

M-am gândit să fac lunar (sau bilunar, de fapt nu, 1 la 2 luni am vrut să zic) câte un raport din viața de expat. Câți dintre voi ați citi aceste chestii și cât de utile credeți că vor fi?

Mulțumesc anticipat pentru feedback!

Eu și blogul meu vrem să revenim în forță!

 Welcome Back!

#mytwocents despre gama împotriva căderii părului de la Yves Rocher.

Vine așa un timp în viața omului când începe să se prețuiască mai mult, când îi pasă mai mult de alimentele pe care le consumă, din recipientele din care bea apă, de tipul de informație pe care îl consumă sau de oameni pe care îi acceptă  ca parte din activitățile sale.

Vine așa o vârstă când începi să citești etichetele produselor, când nu-ți mai cumperi ”încălțăminte sau haine de unică folosință”, nu mai cumperi chestii ieftine doar că e mai mult și ajunge pentru o perioadă mai lungă, într-un cuvânt pui mai mult accent pe calitate, nu pe cantitate.

Vine o vreme când înțelegi că timpul tău valoarează mai mult, iar ceea ce alegi să învestești în el este mult mai important pentru confortul, liniștea și bunăstarea  sufletului tău, a minții, a corpului tău. 

Că tot ziceam că vine o zi în care începi să citești ingredientele de pe etichete, păi, vă mărturisesc cu toată sinceritatea că eu nu am citit niciodată ingredientele de pe o sticlă de șampon, pentru că de ce aș face acest lucru? doar nu-l consum eu. Ba bine că nu e chiar așa, tot tu îl consumi doar că prin părul tău. Recent am primit spre testare noua gamă expert împotriva căderii părului. Eu niciodată nu am pus mare accent pe sănătate părului meu pentru că, din observațiile mele, nu a fost necesar niciodată. Până într-o zi când m-am trezit că a început să-mi cadă destul de mult dintr-o dată. Da, aveam o perioadă mai stresantă, da, nu aveam o alimentație echilibrată și da, părul meu avea nevoie de o îngrijire mai adecvată așa că produsele Yves Rocher au venit la țanc. 

Ce conține acest chit?

1. Cură intensivă anti-căderea părului pentru 1 lună;

2. Sampon fortifiant împotriva căderii părului;

3. Balsam fortifiant împotriva căderii părului

Toate aceste produse conțin ingrediente de origine naturală, provenite din plante recoltate și cultivate în câmpurile proprii Yves Rochen din Franța, conform principiilor agroecologiei. Iar recipientele fiind realizate din plastic reciclat 100% și reciclabil, ceea ce e un aspect important pentru mine.

Ingredientele active din aceste produse sunt: Extractul de LUPIN ALB responsabil pe mecanismul de încetinirea căderii părului și stimulare creșterea acestuia și extarctul de AGAVĂ care dublează microcirculația scalpului. 

ATENȚIE! Nu conține sulfați, silicon, parabeni, 96 % ingrediente de origine animală. (Dacă doriți să vin cu un articol nou despre ingredientele de mai sus și de ce sunt dăunătoare pentru păr, lăsați un comentariu și eu voi executa, pentru că acum deja m-am informat).

Am scris acest text după 4 ture de spălat pe cap cu aceste produse. Mă declar mulțumită de efectul lor, chiar dacă tratamentul e recomandat timp de o lună, eu deja văd rezultate îmbucurătoare în ceea ce privește căderea (a se vedea poza de mai jos). Despre stimularea creșterii încă nu mă pot pronunța. 

Trebuie de menționat că aceste produse au ajuns la mine prin intermediul Buzzstore.

M-a întrebat iubitul meu dacă nu am să rezonez cu produsele am să fiu sinceră și am să zic: Da, cu siguranță!

!!!!!!!!!!!
1 lucru nu-mi place - părul nu are volum, dar c`mon Lucica, ăsta are alt scop, așă că îmi place totul la această gamă.

#bookchallenge2021: Cititul nu îngrașă

 Dacă vi se pare că acest articol ar fi trebuit să vină cu 9 luni în  urmă, ei bine, da, ar fi trebuit. Dar de când facem noi lucruri care trebuie și nu lucruri care ne aduc plăcere? 

Și pentru că m-am decis să mă întorc la scris pe acest blog, care în mai puțin de 7 luni va face 10 ani de activitate (probabil activitate e mult spus), voi edita și completa această postare începută prin ianuarie 2022. Anul 2021 a fost unul sărac în cărți (conform goodreads am citit 8 cărți) și mai sărac a fost în cărți bune. Pentru că ”bun” e un cuvânt relativ, lista va fi una scurtă.

4/5 ⭐Fredrik Backman- Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău

”Fricile sunt ca țăgările, nu-i greu să te lași de ele, e greu să nu te apuci iar.”

O carte scrisă prin ochii unei puștoaice de 7 ani, ok aproape 8, Elsa, căreia bunica i-a construit o întreagă poveste plină de mister și de oameni care au fost în viața ei mai mult sau mai puțin. Așa sunt bunicii, nu au timp pentru proprii copii, iar pentru nepoți întorc pământul cu susul în jos. Mi-am dat seama că mi-am luat suficient de multe notițe în timp ce am citit această carte, la una dintre ele mai meditez și azi, cică: 

Omul vrea să fie iubit. În lipsa iubirii, admirat. În lipsa admirației, temut. În lipsa fricii, disprețuit și urât. Vrea să trezească un sentiment, de orice fel. Sufletul se cutremură în fața uitării. Vrea contact cu orice preț.

A fost o carte bunicică, mi s-a părut pe alocuri plictisitor și scris doar pentru a umple pagini. Toată povestea putea fi scrisă într-un număr mult mai mic de pagini, după umila mea părere. Un roman despre toleranță și empatie, cum treci peste frică și nesiguranță, despre oameni, cu oameni și relațiile dintre aceștia, și cum repari greșelele făcute în tinerețe măcar un pic pe ultima sută de metri .

4/5 ⭐Anatoly Vinogradov - Defăimarea lui Paganini

Tot ce a vazut, tot ce a auzit Opera Mare din Paris, in timpul concertului dat de Paganini, depaseste orice inchipuire omeneasca. Arcusul si vioara lui Paganini pot fi comparate doar cu bagheta unui magician, care, cu o singura miscare, subjuga lumea intreaga.”

Aceasta nu este o carte despre tehnica de scriere a unui autor sau modul de a detalia istoria, este despre viața și activitatea marelui violonist Nicolo Paganini

Fie că ești un pasionat de muzică sau unul de sport, chimie, fizică, cu siguranță ai auzit măcar o dată de ”acest” Paganini, și nu întâmplător, pentru că a fost rege al viorii, cunoscut de o Europă întreagă, în special în peioada în care a activat (1782- 1840). 

Și pentru că „nu poți fi” geniu dacă nu vii dintr-o familie săracă, ei uite că și în acest caz istoria se repetă, micul Paganini (un copil bolnăvicios)  se trage din sărăcie, cântă trimis de taică-său la prăvălia din oraș și din zonă pentru a obține bani, ulterior ”investiți” în jocuri de noroc, de către cel care îi era părinte și îi aplica bătăi crunte dacă  nu reușea să aducă bani, era obosit sau chiar bolnav, sau când nu avansa la orele de vioară cu profesor. Dar și mai mult m-a impresionat viața acestuia, după ce a plecat de-acasă, naivitatea și talentul său i-au făcut mulți rivali, care au pornit din umbră un proces de defăimare.

A fost un neconformist de un talent excepțional, pe care biserica catolică nu l-a înghițit și chiar a refuzat să-l înmormânteze în orașul său de baștină (Genova). După stăruințele fiului său Achile a fost înmormântat  56 ani mai târziu la Parma.

4.5/5 ⭐Igor Guzun & Sergiu Beznițchi - π  cuvânt: Jocurile foamei de cuvinte

Despre această carte nu trebuie să vorbesc foarte mult, mai ales că Igor Guzun, e scriitorul meu preferat, basarabean, iar orice aș spune ar fi oricum subiectiv. Ești trist- citește din această carte, ești melancolic, nostalgic- citește din această carte, orice stare ai avea - citește din această carte, o să-ți placă. Ca să te conving las aici niște secvențe:

”N-o să-ți reușească să mă aburești” se gândea cineva în timp ce mergea spre saună.”

”Hai s-o facem de oaie, se auzi o propunere a unui învățăcel către bucătarul-șef.”

”Fără îndoială!” l-a avertizat pagina de carte pe deget.”

”Mie îmi place latura asta a ta”, i s-a adresat cercul unui pătrat.”

Dar trebuie să mai menționez încă 2, de fapt 3 carți care au fost pe listă și la fel au fost suficient de bune:

Tatiana Tîbuleac - Vara în care mama a avut ochii verzi

Aldous Huxley - Minunata lume nouă

Delia Owens - Acolo unde cântă racii:  Pentru această carte aștept să merg la film și cel mai probabil va veni un articol separat pe blog, pentru că a fost una foarte aproape de sufletul meu, sper că filmul nu mă va dezamăgi.