Realitatea dură a existenței noastre

        În decursul existenței noastre cu siguranță fiecare din noi a întâlnit oameni care pun preț pe lucrurile materiale (bani, casă, vacanță) și alții pe cele sentimentale (emoții, amintiri, oameni dragi, locuri aproapiate sufletului). Când eram mică îmi dădeam seama că fericirea vine din lucruri mărunte, acum îmi dau seama că nimic nu e așa cum ne imaginam în copilărie.
      Astăzi o să scriu despre un gând pe care îl aveam pe la 10-11 ani și care de câteva săptămâni îmi dă bătăi de cap.
       Îmi amintesc că aveam ca vecini o familie care își făcuse casa de la prima piatră și aveau în grădină plantați pomi de cireșe (câteva tipuri), caise, prune, coarne, o porțiune destul de mare de zmeură și căpșuni. Pentru mine, fiind copil mi se părea o bogăție imensă (și nu mă refer la partea materială), era ceva care deși nu-mi aparținea îmi era aproape sufletului. Peste ceva timp, oamenii au fost nevoiți să vândă casa cu tot ce aveau împrejur. Prima mea reacție la această situație a fost: Dar oare lor nu le pare rău să dea plantația de căpșuni, de zmeură, toți pomii de cireșe? Oare lor nu le vor lipsi? Și din nou mă refer la valoarea lor emoțională. Când eram copil credeam că e foarte greu să te desparți de casa ta, de grădina ta, de câinele tău. Azi viața m-a învățat că unele lucruri le faci nu pentru că așa vrei tu, dar pentru că așa va fi mai bine (am încercat să evit expresia ”așa trebuie”, pentru că azi mai mult sau mai puțin conștient suntem sclavii lui ”trebuie”).

         Uneori trebuie să luptăm cu noi alte ori împotriva noastră și indiferent cât de greu ne poate fi noi am învățat să ne adaptăm oriunde fără să ne pese de emoții. Și mai rău e atunci când te gândești că noi nu doar ca oameni suntem așa, dar ca popor.
Dacă vă întrebați ce am vrut să transmit ptin această mică istorioară, să știți că nici eu nuștiu. O las așa aici ca un gând neterminat, la care fiecare poate contribui (medita).

Book challenge

    Toamna se numără cărțile citite

     În ultima perioadă am cunoscut o mulțime de oameni pasionați de citit și am constatat că eu rămân a fi un simplu amator. Dacă pentru cineva o zi e suficientă pentru o carte, eu am nevoie de cel puțin două săptămâni, dar chiar și așa vreau să mă laud cu listuța mea de lecturi din acest an din care aș putea recomanda cititorilor mai leneși ca mine, dacă bineînțeles există. 

1. Maestrul și Margarita - Mihail Bulgakov

”Cine ți-a spus că nu există pe lume iubire adevarată, devotată, eternă? Să i se taie mincinosului scârnava-i limbă.”

Dacă e să fac un top al tuturor cărților citite, asta cred că ar intra în top 3. Rămâne a fi una din cărțile care nu le poți lăsa din mână și-ți fac imaginația să zboare dincolo de realitate. O carte fenomenală din toate punctele de vedere, dacă mai sunt persoane care nu au reușit să citească acest roman sau să vizioneze filmul, o recomand cu mare drag.

2. Vraciul - Tadeusz Dolega-Mostowicz (Vol.1&2)

”Ce crimă e! Are omul dreptul să-și smulgă din cel mai bun, cel mai nobil și cel mai frumos sentiment? Cine știe, poate singurul sentiment care ne justifică existența, care reprezintă bogăția sufletului nostru? Să-l calci în picioare, să-l distrugi, să te lepezi de el? În numele cărei rațiuni? Ca să obții prețuirea oamenilor? Ce prostie! Să renunți pentru alții la tine, să renunți la ce-i mai important în tine, la propria-ți fericire?!”

Dincolo de un chirurg și un profesor renumit, personajul cărții rămâne a fi o persoană care te învață cum să ramâi om și cum să te ridici atunci când nimeni nu-ți dă nici o șansă. Prin ochiul meu de cititor amator nu pot decât să remarc originalitatea celor două volume și să spun că avem nevoie de asemenea oameni și în viața reală. 

3. Arsă de vie - Suad

”Eu sunt o fată și o fată trebuie să meargă repede, cu capul aplecat, privind în pământ, ca și cum și-ar număra pașii. Privirea ei nu trebuie să se ridice, nici să rătăcească de-a dreapta sau de-a stânga drumului, pentru că dacă ochiul ei l-ar întâlni pe cel al unui bărbat, tot satul ar considera-o sharmuta”

Suad- Arsă de vie, este o carte-document care relatează despre viața fetelor din Cisiordania. Am citit cartea cu sufletul la gură, pentru că este o istorie neobișnuită pentru secolul în care trăim. E descrierea înfiorătoare a vieții unei fete care a rămas însărcinată înainte de nuntă, iar pentru a-și spăla familia de rușine cumnatul său îi toarnă benzină pe haine și i-a dat foc. Despre viața ei până la cumplitul eveniment și despre cum au evoluat lucrurile mai târziu veți găsi descris în cele mai mici amănunte. Într-o lume în care femeia are drepturi egale cu bărbatul, mai există și asemenea cazuri în care dacă te-ai născut femeie ești tratată mai rău decât o vacă cu lapte.

4. 1984 - George Orwell 
”Războiul este pace.
Libertatea este sclavie.
Ignoranța este putere.”

Această carte o găsești în orice top, catalogată a fi una dintre cele mai bune scrieri. Mi-a luat câteva luni ca să ajung la final. La un moment dat am zis că o las, dar m-a omorât curiozitatea să văd de ce e în top. Să știți că singura concluzie la care am ajuns este că: nu poți să joci împotriva sistemului, acesta mereu te va face să gândești și să urmezi spiritul turmei, prin modalități umane sau mai puțin umane. 

5. De ce bărbații sunt neglijenți, iar femeile, mereu prevăzătoare - Allan &Barbara Pease

”Pentru o femeie este suficient să cunoască bine un singur bărbat pentru a-i înțelege apoi pe toți; în timp ce un bărbat ar putea la fel de bine să cunoască toate femeile și totuși să nu o înțeleagă nici măcar pe una dintre ele.” Helen Rowland

Pentru că este ajun de Crăciun este o carte superbă despre cadouri, cumpărături, petreceri și despre cum să evitați ca sărbătoarea să fie un dezastru. Dacă era după mine nu cumpărăm nici sub o formă asemenea stil de lectură, dar pentru că am primit-o cadou, am zis că nu o pot păstra necitită, iar la final am realizat că n-am piedut timpul citind-o.

Tot ce pot să adaug: Mulțumesc de cadou!

Astea fiind spuse nu pot decât să închei cu: Decât să-ți bagi nasul în treaba altora mai bine bagă-l într-o carte. Lecturi interesante vă doresc!

The online generation

       E dependență!!

     Astăzi am constatat cu frică că și eu sunt dependentă. Nu, nu sunt dependentă de cannabis sau hașiș, nu sunt dependentă nici de cafea sau ciocolată (deși cred că în clubul dependenților de ciocolată aș intra cu multă plăcere). Azi am constatat că la fel ca generația mea sunt dependentă de mediul virtual, de facebook, instagram și restul chestiilor care se întâmplă online. De unde și până unde am ajuns la concluzia dată vă explic imediat.

  De când mi-am cumpărat un telefon, acum 4 ani (care are opțiunea de conectare la net,) căutam mereu ocazii să mă conectez fie la un  free Wi-Fi, fie la datele mobile chiar dacă nu aveam nevoie să caut ceva sau să văd ceva, o făceam doar din dragul de a fi conectată și de a mă afla acolo, în mediul ăla. Când veneam de la școală primul lucru, care-l făceam după ce-mi salutam colegele de cameră, deschidem laptopul să verificam mediul virtual, de parcă acolo se întâmplau minuni. Îmi plăcea să urmăresc tot felul de pagini pe facebook, like-uri, share-uri, inimioare și unele pagini de știri sau istorii de dragoste, (ca orice domnișoară). Cu timpul am început să evit să-mi pierd timpul pe net, deși am continuat să urmăresc aceleași rețele de socializare, mi-am făcut și un blog pe care îl promovam (și pe care-l promovez încă) tot în mediul virtual, acum jumătate de an mi-am făcut și o pagină de instagram (să fiu și eu în rând cu lumea). Când ne-am mutat cu chirie am preferat să nu ne punem un cablu pentru net, și foloseam doar datele mobile (30GB/lună), azi datele mele au ajuns pe ultima sută de metri și eu am decis să le mai prelungesc un pic, însă nu mor caii când vor câinii, astfel că mă simțeam tentată să pornesc netul la fiecare 30 min., ca să verific ce mai e acolo. Așa că la sfârșitul zilei am constat că și eu sunt dependentă de mediul virtual, chiar dacă sunt doar cu văzutul și nu fac postări.
Acum am încerc să înțeleg de ce, deși cred că știu deja. 

      Pentru că toți trăim în mediul virtual, postăm poze ca să ne lăudăm cu ultima rochie cumpărată, cu ultimul buchet de flori primit de la iubi, sau ce cafea am băut cu X la localul Y, facem câte un selfie la fiecare 5 min., și ne simțim cool, pretty sau lovely. Pentru că, dacă a fost cutremur și nu l-ai simțit deschizi facebook și concretizezi, pentru că la orice eveniment mai întâi faci un live să vadă și prietenii tăi, pentru că dacă esti într-o călătorie mai întâi postezi una, două, zece poze, uitând să mai savurezi momentul, putem scrie o status în care îl facem pe cineva sexist sau luăm la mișto pe cineva prin apropo-uri, pentru că ne este frică să spunem în față, pentru că știrile sunt mediatizate mai mult în mediul online și pentru că noi ne putem alege informația pe care vrem să o citim, chiar dacă și așa, într-o oarecare măsură suntem manipulați, astfel ne simțim atrași ca un magnet de mediul online. Am impresia că deja e un stil de viață și nicidecum o necesitate. Dacă nu ai fost o zi pe net, nu mai ai despre ce vorbi cu prietenii tăi, pentru că acolo s-a întâmplat tot și tu nu ești la curent cu nimic. Într-un fel sau altul am ajuns deja la momentul când avem prieteni de facebook de la care cerșim like-uri, și nu trebuie să-i mai judecăm pe cei care cerșesc la colțul străzii un leu, pentru că la rândul nostru și noi cerșim ceva când postăm la fiecare 5 min. pe net (chiar dacă nici în ruptul capului nu recunoaștem).

       Acum însă aș vrea să privesc lucrurile și dintr-un alt punct de vedere, să-mi amintesc de  timpul când ne uitam la televizor doar la un singur post, când scriam scrisori pentru a publica vreo poezie în revista NOI, sau vreun articol în ziarul raional, când așteptam ziarul de vineri ca să-mi recitesc articolul sau poezia, sau de când făceam poze și trebuia să le așteptăm în format fizic și nu trebuia să verfic dacă am primit sau nu like-uri, iar dacă vreau să vorbesc cu părinții cu un singur click rezolv totul, nu trebuie să aștept vacanța ca să-i revăd și să vorbim.

       În final nici nustiu ce aș putea spune e de bine sau nu, e de plâns sau nu, e de schimbat sau #dejaemaibine.
      Din ultimile date mobile am scris postarea în cauză și o promovez tot în mediul virtual, nu e nevoie de like și share (dar dacă insistați, nu-s împotrivă), oricum nu-mi mai rămâne trafic ca să urmăresc cine, când, unde și de câte ori.

Tu, colegii de muncă și interesele fiecăruia

   Tipuri de colegi pe care-i întâlnești la locul de muncă

  Pentru că de mult timp n-am mai scris și nu m-am dat cu părerea despre nimic, iar în ultima perioadă mi-am schimbat mediul de activitate și mi-am găsit și un job, care îmi ocupă cea mai mare parte din timpul meu, am hotărât să vorbesc despre tipurile de colegi pe care-i întâlnim la un loc de muncă. 

    Din start vreau să spun că ceea ce scriu este bazat fapte reale, fie din experiență personală, fie din povestirile prietenilor sau istorioare citite în mediul virtual. După o analiză mai amănunțită am reușit să ajung la următoarele tipuri de colegi pe care e posibil să-i întâlnești la viitorul tău loc de muncă, sau pe care deja îi suporți de ceva timp.

1. Șeful

Și nu, nu e vorba de managerul care în fișa postului are scrise ca activități ordonarea și coordonarea personalului pentru atingerea obiectivelor propuse. E vorba de acel coleg care mereu îi place să se simtă important și să dea ordine în stânga și în dreapta, (sau în sus și în jos dacă ar fi posibil).

2. Bârfitorul sau gura spartă

Tipul ăla de coleg care nu poate păstra informațiile doar pentru el, dar îi place să facă schimb de informație cu toată lumea. Nuștiu cum se face, dar e mereu cu știrile la zi și nu-i scapă nici-o ocazie să se dea cu părerea despre orice. Informația este tot ceea ce-i oferă valoare. Dar știți și voi cum e, pasărea pe limba ei piere.

3. Lingușitorul
Bine, șefu!, Ce bine arătați azi, șefa!., etc.
Da, da, e vorba de colegul care mereu se dă bine pe lângă șef și nu scapă nici o ocazie să se laude cumva. E prieten cu toată lumea, poți spune că îți este cel mai bun prieten, dar tot el e cel ce te sapă în fața superiorilor (pe la spate). Până la urmă toți șefii se lasă pupați în fund.

4. Observatorul - ochiul soacrei

Dacă ai făcut ceva din greșeală, dacă ai uitat să faci ceva din neatenție, dacă ai uitat să pui ceva la locul său, sau dacă ai respirat altfel decât o faci de obicei, apare mereu colegul binevoitor să-ți amintească de asta. Și nu contează, o faci cu intenție sau fără, sunt sigură că ai intrat cel puțin odată sub ochii lui.

5. Atotștiutorul (всеведущий)
Acel coleg care se pricepe să facă orice, cunoaște totul, se dă cu părerea despre tot ce prinde, aude, vede și nu ratează nici-un moment să se dea drept profesor. În orice dezbatere are de spus ultimul cuvânt, iar majoritatea colegilor nu dau nici doi bani pe el.

6. Prietenul
Colegul bun și săritor la nevoie care are relații bune cu toată lumea, e amabil și drăguț în orice situație, fără interes. Dacă ai măcar un asemenea coleg, consideră-te un norocos.

Aș mai putea continua lista vorbind despre colegul pesimist, umoristul, certărețul, criticul, colegul care mereu se plânge sau colegul care mereu întârzie. Presupus că fiecare din voi are cel puțin câte un coleg din cotegoriile enumerate. Dar știți ce e cel mai nasol, să ai un coleg care să fie mai dotat, adică să fie inclus în mai multe categorii în același timp, atunci cu siguranță ai dat de belea.

Scrisoare lui Moș Crăciun

Dragă Moș Crăciun,   

 Presupun că așa ar trebui să încep. Eu am 22 de ani. Până acum ar fi trebuit să rup penițe întregi ca să-ți scriu scrisori pline cu dorințe, dar pentru că suntem în secolul XXI, eu am ales calea cea mai simplă și mai sigură ca primul mesaj al meu să ajungă la tine. 

Eu niciodată nu ți-am scris, nu pentru că sunt fată și nu scriu prima, dar pentru că ceea ce aveam mereu era suficient pentru mine, iar dacă nu era, făceam să fie. Nuștiu cât de veridic erai în mintea mea pe la 5 - 6 ani, dar acum de fiecarea dată când văd reportaje despre Casa lui Moș Crăciun din Laponia mă gândesc poate nu e ceea ce credem noi. 

    Azi, pentru că suntem în perioada când visele prin aripi, iar dorințele au culori magice, am hotărât că e momentul să aștern pe foaie (pe ecran, defapt) un mesaj și pentru tine. Tu știi ce-și dorește fiecare din noi, și deaceea nu vreau să te rog să-mi îndeplinești dorințe banale și nici nu vreau să-ți cer lucruri materiale, pentru că astea le pot obține singură, prin muncă. De 3 zile mă gândesc cum aș formula mai bine, ca să înțelegi ce-mi doresc și tot nu-s sigură că am să fiu înțeleseasă.

   Dragă Moșule, eu îmi doresc o lume nouă. Da, da, vreau o lume nouă și nu pentru că m-am plictisit sau i-a expirat termenul acesteea, dar pentru că ar costa prea mult s-o îmbunătățim. Vreau o lume fără invidie și ură, fără bârfitori și lăudăroși, fără lași și fricoși, vreau o lume frumoasă. O lume răbdătoare și înțeleaptă, corectă și cinstită, vreau oameni frumoși la suflet și cu o  inimă mare, care să iubească indiferent de culoare, sex, religie sau rasă. Vreau o lume cu oameni cu demnitate, educați și cinstiți, care să poată aprecia muncă și aptitudinile semenilor. O lume minunată, cu părinți iubitori și copii fericiți. Și, nu, nu vreau să mă crezi idialistă și nici naivă, dar vreau să avem oameni ce pun preț pe prietenie, iubire, sinceritate, adevăr și bunătate. Chiar dacă suntem în preajma sărbătorilor și fiecare ar vrea să pară mai bun, peste o săptamână lucrurile revin la ”normal”. Vreau să știi: Crăciunul e o sărbătoare comercială deja, sărbătoare e pe masă, în farfurie, în păr, pe unghii și sub brad dar nu și în suflet. 

Dragă Moșule, nu vreau să te plictisesc și nici să mă plâng prea mult, dar pentru mine ăsta ar fi cadoul perfect. 

PS: Nu uita și de niște ciocolată (nu am preferințe aici)!!!

Ispitită de un dor

Mai știi cum ne plimbam prin ploaie
sub adieri zglobii de vânt?
Mai crezi și-acum ca prima oară
că dragostea-i eternă pe pământ?

Eu te întreb din interes
și din iubire însetată
Mai ai curaj să mă iubești
așa cum o făceai odată?

În semn de nepăsare - adâncă,
îți mai aduc o întrebare:
Tu crezi că dorul nu-i decât o stâncă,

iar dragostea o întîmplare?

Eu știu c-ai să mă crezi ciudată
sau prea lipsită de idei,
dar tot atât de binecuvântată
când te-oglindeai în ochii mei.

Și te provoc acum, ca altădată,
Un zbor iubirii să-nălțăm,
și să nu pară a fi uitată
Noi doi, în jurul ei să gravităm.

Cititul te face mai sănătos (partea a- II- a)

 
În ultimii 2 ani în mine s-a trezit spiritul de cititor activ și de fiecare dată când am un pic de timp liber abia aștept să iau o carte și să-mi delectez ochii și imaginația. Din păcate timpul meu liber acum nu-mi permite să mă răsfăț prea mult așa că vara aceasta a fost mai săracă în lecturi și am adunat c-am 4 cărți pe care le-aș putea recomanda cu cea mai mare plăcere. La fel ca și vara trecută am îmbinat mai multe stiluri începând cu clasica rusă și terminând cu cele mai noi trenduri după care se dă toată lumea în vânt.

1. F. M. Dostoievski -  Idiotul

”Chiar cumințenia, dacă sfiala cuminte și lipsa onestă de originalitate au reprezentat la noi, după cum era încredințată toată lumea calitatea inalienabilă a oricărui om priceput și cumsecade atunci ar fi fost cumva necinstit și necuviincios să te schimbi atât de subit” 

 Nu a fost prima carte cu care am început lista lecturilor, dar a fost ce-a care m-a lăsat cu gura căscată. Deși dimensiunile romanului au fost un pic descurajatoare, complexitatea subiectului și trăirile personajului principal m-au făcut să uit de tot. Ar fi greu să fac un rezumat al acestei cărți, dar nu și imposibil.
Dragoste, intrigă, gelozie, prieteni, naivitate, filozofie. Dacă nu aiți reușit să citiți nimic din scrierile lui Dostoievski, atunci începeți cu acest roman, va înlătură toate stereotipurile despre cât de greu și neînțes se citește.

2. Emily Brontë - La răscruce de vânturi

”Oamenii orgolioși își fac singuri griji și necazuri”

Mulțumesc Teodora pentru recomandare, felul în care ți-ai exprimat părerea  despre ea m-a impresionat foarte mult și nici lectura nu m-a dezamăgit.
Uneori te ia groaza în timpul lecturii, alteori ți-ai doari să fii și tu acolo, stilul folosit autor te duce în mijlocul acțiunii și te face să trăiești alături de cele două povești de dragoste.
Recomand cu mare drag această carte, dacă bineînțeles încă n-ați citit-o!

3. Hal Urban - Puterea cuvintelor
(Cum poți obține rezultate majore folosind cuvintele potrivite)

”Cuvintele afectoase pot fi scurte și ușor de rostit, însă ecourile lor sunt cu adevărat nesfârșite.”  - Maica Tereza

O carte de dezvoltare personală foarte bună aș spune. Dacă dorești să știi ce cuvinte e bine să utilizezi și cum ar trebuie să vorbeșt în familie, într-o relație, acasă cu copiii, ca profesor, ca antrenor, la serviciu cu angajații sau cu șeful, ca medic, atunci să știți că aceasta este cartea potrivită.

4. Steven D. Levitt, Stephen J. Dubner - Gândește ca un trăznit

Amuzantă dar diferită.
Dacă vrei să înveți să privești lucrurile din alt punct de vedere, să rezolvi problemele altfel decât o fac ceilalți, să găsești soluții mai simplu și mai eficient, atunci e cazul să citești această carte.
Cartea în cauză m-a învățat să spun ”Nu știu”, să descopăr latura pozitivă a renunțării, să pun întrebările corect exact cum o fac copiii.
O carte care te amuză și te învață distându-te.

Din lista cărților care am reușit să le citesc în 2016, dar care nu m-au impresionat prea mult ar fi:
5.  J. D . Salinger - De veghe în lanul de secară
6.  Lev Tolstoi - Moartea lui Ivan Ilici

Am să închei articolul cu citatul meu preferat:
”Decât să-ți bagi nasul în treburile altora mai bine bagă-l într-o carte”


Cititul este o artă! Lecturi frumoase și inspirate pentru fiecare.