”Timpul, ca în toate lucrurile, e decisiv.”
Săptămâna trecută am terminat de citit ultimul volum din tetralogia napolitană ”Prietena mea genială” de Elena Ferrante. Prima dată am auzit de ea cu 3 ani urmă, dar nu i-am acordat multă atenție.
Prima impresie:cărțile populare uneori sunt dezamăgitoare e.
Recent cartea a intrat din nou în vizorul meu și de data asta am zis: O citește tot instagramul, eu de ce nu? PS: am aflat că acest fenomen printre #bookstagrameri este numit #febraferrante.
În ianuarie am comandat primul volum în format fizic, nu le-am luat pe toate 4, ca să nu rămân dezamăgită și cu banii dați pe niște cărți care nu vor fi citite (am suficiente în bibliotecă din această categorie). După ce am citit primul volum nu am vrut să aștept până vine comanda cu următoarele volume așa că am citit din telefon. În felul acesta am putut citi din baie, din mașină, la plimbare, în timp ce așteptam să fiarbă apa pentru ceai, în timp ce urcam sau coboram cu liftul de la/spre etajul 13.
Dacă și voi aveți nevoie de o pauză de la lecturile banale, atunci acesta e semnul că trebuie să citiți acest roman.
O telenovelă scrisă foarte bine. Poate că un pic exagerez când spun telenovelă, pentru că nu știu cât de fericit e sfârșitul în cazul cărții, aș fi așteptat un altfel de sfârșit, dacă sincer, dar probabil romanul ar fi intrat la categoria banal cu sfârșitul pe care mi-l doream eu. Și știți cum e, dacă nu-mi place să scriu eu ceva mai bun, sau să mă mulțumesc cu ce avem 😀.
Așa deci, avem 4 volume:
1.Prietena mea genială - 2011
2. Povestea noului nume - 2012
3. Cei care pleacă și cei care rămân - 2013
4. Povestea fetiței pierdute - 2014
Povestesc în linii generale:
Anul 1950, un cartier sărăcăcios din Napoli, 2 fetițe colege de școală, care ulterior au devenit prietene, 2 frați a căror familie aveau toate afacerile ilegale din cartier și care practic erau frica cartierului, bineînțeles alți copii din cartier care ajung sau nu la finalul romanului.
În cele 4 volume autoare detaliază viața celor 2 prietene începând cu clasa 1, de la 6 până după 60 de ani, când una dintre ele dispare, de fapt pleacă de bună voie și anunță pe nimeni unde.
Elena (Lenu) și Lila, două copile total diferite, una tăcută și timidă, cealaltă tupeistă și răutăcioasă, fiecare dintre ele vrea să fie ca cealaltă. Una continuă să facă școală, cealaltă se căsătorește și pleacă din sărăcie. Una învață la școală, cealaltă se interesează ce materii studiază și învăță ”pe ascuns”. Legătura frumoasă și profundă, dar pe alocuri toxică dintre este descrisă foarte frumos de către autoare, de fapt autoarea fiind chiar Lenu.
O poveste complexă și emoționantă, în care cu siguranță eu m-am regăsit. Pe lângă povestea profundă și detaliată, scrierea este una lină, cu descrieri vii care îți crează imagini absolut realistice. Mi se pare absolut incredibil cum autoare descriere și prezintă lumea și viața cartierului prin ochii Elenei: copila de 6 ani, adolescenta de 16 ani, tânăra întoarsă de la universitate cu primul roman publicat care era considerată ”cineva” în cartier, mama a 3 fete și scriitoarea care se folosește de puterea scrierii pentru a rezolva probleme legate de viața muncitorilor sau a afacerilor ilegale din cartier. Bineînțeles sunt și intrigi amoroase, absolut șocante pe alocuri, dar perfect reale și cu probabilitate de 99% că așa ceva se poate întâmpla în viața reală.
Atât de mult mi-a plăcut cartea, ca în ttimp ce terminam de citit volum 4 am început să vă și serialul. Seriile respectă cartea în proporție de 99,99% și mi-am dat seama că multe din personaje mi le-am imaginat exact ca și în carte, iar altele nicidecum imaginația mea nu corespunde cu cea a regizorului.
Dacă cumva autoarea citește articolașul meu 😆, eu tare sper că ”Povestea fetiței pierdute” va avea continuare, iaca nu poți să lași așa un mister și să închei cartea. Eu sper și cred că fetița, tânără deja, se întoarce. Iaca nu mă lasă sufletul să o declar moartă.
Iar dacă autoare nu va citi, vă rog să-i transmiteți voi mesajul, cu câte un share, dacă v-a plăcut, bineînțeles.
Și vă aștept în comentarii să-mi spuneți dacă voi ați citit romanul și dacă v-a plăcut sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu