Sărbători de iarnă: fără miros și gust (de casă)

      

 Tu ce faci de sărbători? Îți mărești fericirea sau îți micșorezi nefericirea? 

     E primul an când am fost prinsă de febra pregătilor ”Crăciunistice”. De departe, Crăciunul și în general sărbătorile de iarnă sunt perioada mea preferată din an. Timp de 25 de ani, Crăciunul a fost acasă, în Republica Moldova, lângă cei dragi. Anul acesta încerc să-mi creez o ”acasă” aici la Cluj. Un brăduț la ghiveci, niște ornamente drăguțe și minimaliste cu o instalație suficient de colorată (un fel de tricou-blugi-adidași, outfit după care mă vei recunoaște mereu pe stradă) și kilograme de clementine în toate colțurile apartamentului. Am mai cumpărat și un difuzor de parfum cu arome de citrice și brad pentru a spori atmosfera, o sticlă de vin în debara așteaptă să fie fiartă, mi-am luat chiar și o plapumă, șosete și papuci de cameră cu ornamente de Crăciun. Dar nu, nimic din toate astea  nu mă mulțumesc și nu au farmec la fel ca papucii de cauciuc (galoșii) plini de glod (în iernile fără zăpadă) în care mergi să aduci o găleată de apă  de la fântâna din curte. La fel ca brăduțul uitat  într-un dulap (împodobit din anul anterior), pe care-l aducem ”la cald”, îl despodobim pentru a fi împodobit din nou, uneori cu aceleași globulețe doar argintul (beteala) de altă culoare. Și sinceră să fiu, nu simțeam nevoia să-l postez pe facebook sau instagram pentru a fi validat. 

Câți dintre voi v-ați oprit să vă bucurați de brăduțul decorat? Pun pariu că i-ați făcut mai multe poze decât ați stat să-l priviți în liniște cu un vin fiert și fără Netflix. 
Da, știu, nu avem timp. Nu avem timp să petrecem cu familia, nu avem timp să greșim, nu avem timp să ne bucurăm de ceea ce avem, nu avem timp să fim fericiți.

Când eram copii pentru fericire era suficient să primim o pungă de bomboane și câteva portocale pentru a face sărbătoare. Azi, maturi fiind, îmi dau seama că ne axăm tot mai mult pe lucruri materiale, pe farfurii  inundate de mâncare și pahare cât mai pline. Nu știm să ne bucurăm de lucruri mărunte și avem pretenția ca totul sa fie pus la punct până la ultimul bob de mazăre din salata boeuf.

Până la urmă mămăliga e mai gustoasă cu mujdei, nu cu somon sau sushi, iar sărbătorile sunt despre oameni și locuri. 

Jurnal de autoizolare. Recomandări de cărți, filme, activități.

      Ca să încep așa cum ar fi mai frumos, vreau să vă anunț că eu am stat aproape 3kg în autoizolare.  Voi? 

    12 martie a fost ultima zi în care am avut program de 16h (muncă, școală, sport etc.). De 15 zile m-am reinventat și am activități pe care nu reușeam să le fac din lipsă de timp. Poate un pic mă bucur că am primit acest timp și îl pot investi în activități care chiar îmi plac. Da, ar fi fost mult mai bine dacă nu trebuia să fim impuși de situație, dar voi știți singuri cum se numește ceea ce-și face omul cu mâna lui. De aceea #stămacasa sau #stauacasa

În acest articol voi veni cu serie de activități pe care le fac eu în această perioadă și bineînțeles vă puteți inspira și voi. 

1. Citesc

Am reușit să citesc deja 3 cărți, ceea ce înseamnă target-ul pentru jumătate de an. Dintre care pot recomanda:

 Markus Zusak - Hoțul de cărți, o carte excepțională, despre curaj și perseverență, aproape pot spune că ar putea fi o istorie reală, cu evrei, al - II-lea Război Mondial, Fuhrer și o fetiță de 10 ani.

2. Mă uit la filme

Toți prietenii mei știu cât de mult urăsc eu să mă uit la filme, și cum eu cred că e o pierdere de timp. Păi uite că în aceste zile am descoperit că e chiar frumos să te uiți la filme și am adunat o listă de 10 filme dintre care pot sugera 3 care mi-au plăcut.

1. The Terminal (2004) - film de american comedie/dramă, cu Tom Hanks - despre un bărbat din Europa de est, care a rămas blocat 9 luni într-un aeroport din NY, după ce în țara lui a fost o lovitură de stat, având un pașaport pe care nu-l recunoște nimeni.

2. Cast Away (2000) - la fel un film cu Tom Hanks, eu nu am reușit să empatizez prea mult cu personajul, dar partea a 2-a filmului a fost exact ce trebuie.

3. Contagion (2011) - dramă/ thriller medical, un film despre ceea ce trăim noi la 9 ani distanță.

E foarte greu să aleg doar 3 filme care m-au impresionat, ar mai fi de adăugat: Murder mistery, Marriage story,  documentarul: Hitler o carieră.

Ce pot spune e că viața chiar bate filmul.

3. Învăț engleză 

     Cu siguranță ai început și tu să înveți o limbă și ai lasat-o baltă din lipsă de timp sau simplu, nu-ți mai place. Ei bine așa fac și eu cu engleza sau cu oricare altă limbă străină, pe care o vorbesc doar atât cât să nu mă doară mâinele când plec în călătorii. De data asta am zis că-i mai dau o șansă. Apropo filmele intră și la capitolul acesta.

4. Sport

 Și ce dacă nu pot merge la înot, la alergat în parc sau la tenis? Mi-am mutat sportul în apartament. De 3 ori pe săptămână cu antrenor și chiar în grupuri mai mari de 3 persoane, cam 700 (online să ne înțelegem).

      Alte activități destul de intersante pentru mine: învăț a edita poze (poate trec și la video), croșetez dar am rămas fără materie primă și nu mai ajung la un produs finit prea curând, gătetesc (experimentez rețete dulci).
Și nu mă întrebați dacă nu am de scris la teză sau de cursuri online, toate la timpul lor. Bine, mă ocup și de el, dar nu foarte mult, ce-i mult strică.

Voi ce alte activități interesante aveți cât stați acasă?

Și cum zicea Hitler: ”Un singur moment de genialitate este mai valoros decât o viață de corvoadă neinspirată” - poate pentru unii din noi acesta va fi momentul de genialitate.

”Să dăm cărțile pe față”

 Am avut și pentru 2019 un #readchallenge pe care am reușit să-l duc la bun sfârșit și  bineînțeles am reușit să-mi fac și un to do list pentru 2020, penru care mi-am planificat să citesc minim 5 cărți, ”bune”, care e un adjectiv relativ la capitolul cărți. Deși am scris deja o postare despre romanul care m-a fascinat cel mai mult , voi selecta un top de 3 cărți care m-au impresionat și care au meritat a fi citite.

1. Imperiul Îngerilor, Bernard Werber

” Oamenii nu vor să-și construiască fericirea, vor doar să-și micșoreze nefericirea”

          A crede sau a nu crede, asta nu are nici o importanță. Important este să-ți adresezi din ce în ce mai multe întrebări despre tine ca om și despre existența ta. Acest roman, științifico-fantastic, mi-ar fi plăcut să fie bazat pe fapte reale, ăsta ar fi fost un scenariu perfect pentru finalul nostru ca oameni. Am citit acest roman dintr-o răsuflare, probabil e cartea pe care am citit-o în cel mai scurt timp (2 zile). Mi-aș permite să spun că a fost o relaxare dar și un șoc de imaginație și gânduri în același timp, a fost complet out of the box.

2. Bastarda Istanbulului, Elif Shafak

”Majoritatea oamenilor nu gândesc niciodată, iar cei care gândesc nu devin niciodată o majoritate. Hotărăște-te  de care parte vrei să fii”

Răul nu este mereu rău, precum nici binele nu e mereu bine, acesta ar fi rezumatul scurt al cărții. Figurile feminine descrise, istoria tristă a armenilor și cel mai mare genocid prin care au trecut, diversitatea culturală a Turciei, gastronomie, un blestem de familie și o altfel de cultură a Istanbulului cu tatuaje și piercing-uri, sunt cele mai importante aspecte pe care s-a bazat autorea pentru originalitatea romanului.. Frumos și trist în același timp, am citit cartea în urma unei recomndări, și aș reciti-o cu mare drag oricând, sunt sigură că voi descoperi ceva nou de fiecare dată. Și bineînțeles că o recomnand cu mare drag și pentru cei care au ajuns cu cititul până aici. Și cea mai bună replică pe care am întâlnit-o în carte ”Doliul, e ca viginitatea. Trebuie să-l sacrifici celui care merită mai mult”

3. Temă pentru acasă, Nicolae Dabija 

”Înțelepciunea ne vine când numai avem ce face cu ea.”  

Este un roman de suflet, pe care l-am recitit cu mult entuziasm și pe care nu-l pot păstra doar pentru mine. Am râs, m-am bucurat, m-am întristat, am sperat, am plâns și apoi iar m-am bucurat, am trecut printr-o serie de emoții alături de personajele romanului. Este o poveste de dragoste dură, cu multe încercări în îndepărtatele ținuturi ale Siberiei, în urma unui val de deportări din Basarabia. Nuștiu dacă aș putea spune că finalul este unul fericit, sau relativ fericit,  cert este că eu am plâns, am plâns mult și a fost o lecție pentru mine, mi-am dat seama cât de greu este pentru unii, dar totuși se bucură din lucruri mărunte, iar noi azi nu știm să apreciem ceea ce avem. 

Alte cărți (care au meritat citite în 2019):
 - Radiografia unei mârșăvii judiciare, Traian Berbeceanu; ”Poți fi o zi vultur și nu 300 ani cioară”.  

- Dragoste în vremea holerei, Gabriel Garcia Marquez; ”Infideli, dar niciodată neloiali”

- Arta subtilă a nepăsării, Mark Manson

- Jurnalul Annei Frank, Anne Frank;  ”De fapta unui creștin răspunde el singur, de fapta unui evreurăspund toți evreii”

Victor Hugo - Mizerabilii

”Nu e nimic să mori; e groaznic să nu trăiești.”

         Deși ar trebui să vină un întreg articol dedicat cărților citite în 2019, pentru Mizerabilii lui Victor Hugo am preferat să dedic un întreg articol, pentru că nu l-aș putea pune pe aceeași balanță cu restul cărților. Romanul relatează despre viața  și impactul social al deținutului Jean Valjean, care a încercat să-și răscumpere acțiunile greșite din trecut. Faptele lui erau, de cele mai multe ori în avantajul celor din jur, persoana sa fiind pusă pe plan secund. Personajul Jean Valjean a devenit pentru mine un exemplu al corectitudinii și al bunătății, iar modestia sa a fost prea mare, astfel consumându-se pentru faptele din trecut. Din punctul meu de vedere prea multă suferință pentru un om care toată viața a făcut bine, dar mereu se teroriza pentru ceva care își ispășise pedeapsa. La fel romanul mai oferă detalii din istoria Franței, arhitectura Parisului, justiție, religie, diferite tipuri de iubire și despre oamenii străzii, unii din ei ajunși acolo din întâmplare. Finalul cărții a fost un pic neprevizibil pentru mine, deși multe acțiuni le prevedeam din timp, ceea ce m-a făcut să-mi descarc emoțiile odată cu ultimul paragraf citit. 

Mai jos voi lăsa o serie de citate adunate din fiecare volum, scrise în secolul XIX, care mă reprezintă și care mai sunt valabile și azi. Dacă ați citit și voi acest roman, mi-ar face plăcere să citesc părerile voastre.

*

• Să dai pământul în schimbul paradisului înseamnă  să dai vrabia din mână pentru cioara de pe gard. Să te lași amăgit de infinit.
• A minți puțin nu e cu putință. Cel care minte nu poate minți pe jumătate.

**

• Mai puțină glorie, mai multă libertate.

***

• Când un bărbat iubește cu patimă femeile, iar nevastă-sa e una care-l lasă rece, urâtă, ursuză, fudulă de drepturile ei de soață legitimă, călare pe lege, ba uneori și geloasă, nu e decât un mijloc de s-o scoată la capăt și să fie lăsat în pace: să-i dea banii pe mână.
• Deosebirea dintre logica revoluției și filozofia ei este că logica poate duce la război, pe când filozofia nu poate ajunge decât la pace.
• În gândire există voință: în visare, nu.

****

• Legea tuturor e libertatea, care sfârșește acolo unde începe libertatea altuia. (Robespierre)
• Mândria cetățeanului e o armură a sufletului lui, cine e liber e cinstit, cine votează domnește
• O minte nehrănită cu știință și cu înțelepciune slăbește. Să ne fie milă de mințile înfometate cum ne e milă de trupurile nehrănite.

*****

• Să ne înțelegem asupra egalității, căci dacă libertatea este vârful , egalitatea este baza.
• Primejdia menține ordinea.
• Primul pas e stăpânirea materiei, al doilea - realizarea idealului.
• Iubirea e prostia oamenilor și duhul lui Dumnezeu.
• Dragostea e un copil de șase mii de ani.
• Nu e nimic să mori; e groaznic să nu trăiești.

#haihuiprinromânia, Popas la Castelul Peleș

           Și dacă tot am luat la picior România (de fapt la tren), weekendul trecut am făcut un mic popas la Sinaia.

Castelul Peleș

          Cu o dimineață răcoroasă și o ceață intensă ce cobora din munți, așa ne-a întâlnit orașul Regal sau Perla Carpaților după cum mai e numit.

        Martor al trecutului regal pe care îl are Sinaia, Castelul Peleș atrage anual turiști din toate colțurile lumii. Construcția castelului a început în 1875 și până în anul morții lui Carol 1, 1914. Acesta a ajuns a fi unul dintre cele mai moderne castele din Europa, datorită dotărilor pe care le avea: centrală de încălzire, lift, aspirator, băi.  

     Dacă la ora 8:55 când am ajuns în fața castelului era o liniște încântătoare, la ora 9:10 (când își deschide ușile pentru vizitatori), ograda castelului era plină de vizitatori care se minunau și care nu încetau în a face poze și filmulețe.

        Din punctul meu de vedere este uimitor să te afli în acest castel încercând să ții pasul cu ghidul și în același timp să te minunezi de fiecare detaliu atât de bine pus la punct. Senzația de wow și de gură căscată te însoțește în timpul aflării în castel și o perioadă după ce l-ai părăsit.

Centrul Internațional de Conferințe Casino

         La 3 minute distanță (nu, n-am uitat că distanța se măsoară în metri) se află fratele mai mic al alcestuia Castelul Pelișor, fosta reședință de vară a Principilor Moștenitori Ferdinand și Maria. Deși arhitectura exterioară se aseamănă cu cea a Peleșului, interiorul este decorat conform gustului Mariei. Chiar dacă nu e atât de mare și acesta oferă capodopere regale destul de uimitoare. 

       Și dacă Castelul Peleș oferă tururi ghidate în diferite limbi, Castelul Pelișor are doar descrieri în limba română pentru fiecare încăpere, ceea ce mi s-a părut cam limitat pentru numărul mare de turiști străini. Biletul de intrare (pentru studenți) la Peleș este 15 lei (Parter +etaj), iar la Pelișor 5 lei.

         Aleea Peleșului este un drum fermecător, care găzduiește un mic târg meșteșugăresc de produse, unele mai tradiționale ca altele. Acolo am savurat din gustul copilăriei ”zahăr caramelizat cu nuci”, mulți probabil știu despre ce vorbesc.

   
     Pe lângă aceste 2 castele, Sinaia mai are câteva obiective turistice numai bune de vizitat: Casa Memorială George Enescu, Parcul Dimitrie Ghica, Centrul Internațional de Conferințe Casino, sau dacă te-ai săturat de plimbări pe pământ poți face o vizită cu telegondola la cota de 1400 și 2000m. Astea necesită câteva cheltuieli în plus, de aia nu le-aș încadra la categoria cum să călătorești ieftin când ești student, deși sunt accesibile.

     Dacă încă nu v-ați hotărât ce faceți în acest weekend, aceasta cred că ar fi o soluție bună.

#haihuiprinromânia, din Cluj la Sibiu

       Cum să călătorești cu bani puțini când ești  student

         Primul și ultimul meu articol dintr-o călătorie a fost atunci când m-am întors din Amsterdam, pentru că am fost mult prea fascinată de acest oraș și cumva am adăugat câte ceva și despre restul orașelor vizitate în acea perioadă (pentru că au fost multe). Azi voi continua categoria de travel blog cu impresii și locuri frumoase descoperite la Sibiu. Chiar dacă la un simplu search pe google găsești mii de recomandări despre cum să-ți petreci timpul la Sibiu, nu voi ezita și eu să throuw in my two cents.
           Și dacă tot e despre o călătorie studențească voi povesti despre cum e să ai un weekend frumos și ieftin (dpv financiar) la Sibiu. Dimineața la ora 9 am coborât în gară, trenul fiind bineînțeles, gratis și după 10 minute de mers pe jos ne-am trezit în inima Sibiului, centrul vechi.

1. Piața Mare, Piața Mică, Turnul Sfatului, Podul Minciunilor și multe ”clădiri suspicioase”

           Da în inima Sibiului, de fapt nici nu-ti poți da seama care e inima sa, pentru că fiecare străduță și fiecare clădire poartă pe umerii săi file de istorie. Iar ochii de pe acoperișuri, îți dau senzația că mereu ești urmărit. Acești ”ochi” sunt numiți de specialiști ”lucarne” și sunt un simbol al Sibiului din Evul Mediu. Scopul lor nu este de a da senzația de ”clădiri suspicioase”, așa cum le-am numit eu, dar de a aerisi podurile caselor istorice. Acestea rămân un element rar de arhitectură medievală, întâlnite și la Sighișoara sau Brașov.
         Turnul Sfatului - desparte Piața Mare de Piața Mică, are și el o istorie deosebită, intrarea te costă doar 2 lei. La fiecare din cele 7 etaje, te poți delecta cu diferite expoziții de pictură. La etajul 6 se află un ceas elvețian din 1494, care bate de 12 ori la fiecare oră fixă. Iar de la etajul 7 ai o vedere impresionantă a întregului ținut.

          Și cel mai important, tot centrul istoric este cumva ascuns de zgomotul mașinilor din oraș, astfel te poți bucara de momentele de liniște pe care ți le oferă orașul.

2. Parcul Natural Dumbrava - Zoo Sibiu, Complexul Muzeal Astra

         La câțiva km de oraș, după o lungă plimbare prin Parcul Natural Dumbrava, te întâlnește o superbă grădină zoologică. Și dacă vă imaginați că intrarea costă o avere așa ca la multe altelele, vă înșelați. 3 lei - acesta e prețul biletului care îți deschide poarta. Deși sunt  împotriva captivității animalelor și mai ales împotriva câștigurilor finaciare de pe urma acestora, cumva am încurajat aceasta odată cu intrarea acolo. Și poate e subiectiv, dar din punctul meu de vedere, e cea mai îngrijită dintre toate cele văzute până acolo și aparent sunt tratate foarte frumos. Se zice că e cea mai veche grădina zoologică din România.

     

  Iar cireașa de pe tort a acestei vizite râmâne a fi  Muzeul Civilizației Populare Tradiționale Astra. Acesta este un muzeu în aer liber, care se întinde pe o suprafață de 96 hectare și oferă posibilitatea de a vedea gospodării specifice zonei rurale din Ardeal, din diferite perioade de timp și pentru diferite categorii sociale de oameni. Atât de impresionată am rămas de această așezare, încât nu-mi ajung cuvinte să vă povestesc. De aceea dacă v-ați propus să ajungeți la Sibiu, rezervați-vă o zi întreagă pentru acest muzeu. Biletul de intrare pentru studenți e doar 7 lei.

            După o zi de hoinăreală prin Sibiu poți parcuge cel puțin 24 km și asta fără acoperi și restul muzeelor rămase nedescoperite în oraș pentru un alt weekend.
             Iar cea mai smart chestie care am descoperit-o la Sibiu, au fost biletele de autobuz care le poți cumpăra direct din autobuz folosind un card bancar contactless, fără a deranja pe cineva.
           Ce ține de cazare, poți găsi lejer o cameră la 80-90 roni, iar dacă vrei în inima Sibiului poți găsi cu 110 -  dacă nu e sezon turistic.

Reading Challenge - 2018

        Se știe că atunci când începi 10 lucruri în același timp nu termini niciunul cu bine. Așa a fost și în cazul meu anul trecut. Pe Goodreads mi-am stabilit un reading challenge de 10 cărți, care bineînțeles l-am îndeplinit în proporție de 70%. Pe parcursul anului am mai distribuit pe instagram o parte din cărțile pe care le-am citit, iar azi, aici voi face o totalizare a tot ceea ce-am citit și voi selecta câteva cărți pe care aș putea să le recomand.

1. F. M. Dostoievski - Frații Karamazov (Vol I&II)
         ” - Ascultă, Piotr Ilici, aș vrea să te întreb ceva:ai furat vreodată în viața dumitale?
- Ce întrebare-i asta?
Numai așa, din curiozitate! Bunăoară, un lucru care nu-ți aparține, pe care-l vezi spânzurând în buzunarul cuiva?... Nu vorbesc de banii statului, fiindcă toată lumea își vâră mâinile-n ei, și bineînțeles că și dumneata...
- Du-te dracului!” Vol II

      Aș putea înșirui pagini întregi cu citate și lucruri interesant din cele două volume a lui Dostoievski, care mi-i atât de drag. De fiecare dată când terminam un roman al acestui scriitor ziceam ”Ăsta e cel mai bun, sau ăsta e favoritul meu”. Iar acum cu siguranță nu voi da greș când voi spune că e cartea mea preferată. Dragostea, credința, divinitatea, relația părinți-copii, viata, toate descrise de marele scriitor în secolul XIX mai sunt valabile și azi. Acțiunile ce se petrec sunt imprevizibile iar finalul e foarte neașteptat. O recomand cu mare drag!

2. Auschwitz - fabrica morții - Ota B. Kraus, Erich Kulka
3. Am fost medic la Auschwitz - Miklos Nyiszli
      ”Fasciștii nu și-au dus crima până la capăt. Armata Sovietică a salvat popoarele Europei centrale de urgia fascistă și de exterminarea fizică. Dacă n-ar fi fost Uniunea Sovietică și înaintarea victorioasă a Armatei Sovietice, țara noastră s-ar fi transformat într-un ”singur lagăr de concentrare, iar camerele de gazare - fabrici ale morții - ar fi fost niște simple filiale ale lui I.G. Farben, societate pe acțiuni””.

      Nu știu de ce am ales acest pasaj ca reprezentativ din cele două cărți, deși este unul destul de subiectiv, pe tema căruia am avut multe dezbateri pro și contra. Cărțile au fost scrise pe baza mărturiilor supravețuitorilor de la Auschwitz.
 ”Am fost medic la Auschwitz” sunt mărturiile unui medic evreu din Oradea, și poate de aceea emoția a fost mai profundă. E mult prea greu să vorbesc despre aceste cărți care descriu, cel mai crud, dezastruos și mai trist moment al istoriei, holocaustul, și care-ți fac ”pielea de găină” atunci când vezi suferințele unor oameni nevinovați. Istoria nu a fost preferata mea în liceu, dar aceste cărți m-au pus serios pe gânduri și mi-am pus ca scop să citesc mai multe cărți aferente acestui subiect, dar și deportărilor ulterioare din Siberia.
Multumesc pentru recomandare și pentru cărți!

4. Se numea Sarah - Tatiana de Rosnay
” Ții în mână cutia Pandorei. Uneori,e mai bine să n-o deschizi. Uneori, e mai bine să nu știi”

     Același subiect, holocaustul. Aici e despre soarta evreilor din Franța, eroina fiind o fetiță evreică de 10 care a fost arestată la miezul nopții, împreună cu părinții, de către poliția franceză. Cartea este parțial bazată pe fapte reale. Subiectul fiind relatat cu povestea unei tinere jurnaliste care a trebuit să realizeze un articol despre razia de la Vel`d`Hiv cu ocazia comemorării a  60 de ani de la acest eveniment. Cartea m-a impresionat foarte mult, chiar dacă are un subiect trist și un final neașteptat din care mulți avem ce învăța.

5. Via Mala - John Knittel
”Praful e un lucru nobil. Măturatul, spălatul și lustruitul exagerat e o boală elvețiană, moștenirea multor generații de mici burghezi, veniți pe lume cu măturoiul în mână. Fără puțină dezordine, viața e plictisitoare. Mătura e simbolul mediocrității. Mentalitatea burgheză de azi trasformă casele în copiile unor clinici sau clădiri publice. Idioții lui Carlyle caută peste tot microbi, și trec cu vederea lucrurile frumoase”.

      Cartea are ca subiect istoria unei familii elvețiene, unde puterea deciziei, a banilor și a controlului absolut o are ”capul familiei”, iar violența era în capul mesei. E o carte oarecum bună, dar care nu m-a făcut să o citesc cu ”genunchii la gură”.


     Pentru anul curent mi-am făcut un alt reading challenge pe care sper să-l duc la  final, deși timpul nu e prietenul meu cel mai bun.
     Și vorba aia ” decât să-ți bagi nasul în treburile altora, mai bine bagă-l într-o carte”