duminică, 9 mai 2021

#bookchallenge: Dă-te la o carte

     Ușor-ușor blogul meu ”despre orice” s-a transformat în unul despre cărți. Nuștiu câți oameni sunt interesați să vadă ce mai citesc sau pe câți îi pot inspira cu lecturile mele, dar eu voi continua să public aici în primul rând pentru bucuria cu care îmi recitesc  postările după ceva timp. 

Cu un sentiment de vinovăție, față de mine, pentru că nu mă țin de obiectivele stabilite și nu mi-am actualizat listele de lectură aici, vin azi cu top 3 cărți citite în 2020 care m-au impresionat și pe care le-aș reciti cu mare drag. 

1.  Notre-Dame de Paris, Victor Hugo

După ce am citit Mizerabilii lui Victor Hugo nu am avut cum să trec pe lângă altă capodoperă de-a sa. Am citit Notre-Dame de Paris chiar la început de 2020 și mi se pare că a trecut o veșnicie de atunci și merită a fi recitită. Pe lângă descrierile lungi și plictisitoare (pe alocuri), am simțit că mă pierd prin străzile Parisului de la sfârșitul secolului XV, care mai păstrează și azi istoria. Romanul senzațional dă viață Parisului medieval, iar Catedrala Notre-Dame de Paris poate fi considerată un personaj ”viu” și poate fi urmărită evoluția în timp a acesteea.
Romanul prezintă destinele tragice a trei personaje legate între ele. Esmeralda - fata cu căprița albă care dansează  mereu în fața catedralei, arhidiaconul Claude Frollo și Quasimodo - clopotarul cocoșat de la Notre-Dame. Dragostea față de Esmeralda este mărul discordiei din întreaga acțiune a romanului cu final tragic. 

2. 12 reguli de viață - Jordan Peterson, Un antidot al haosului din jurul nostru

  • Regula 1: Stai drept și trage umerii înapoi
  • Regula 2: Ai responsabilitate de a te ajuta, comportă-te ca atare
  • Regula 3: Împrieteniți-vă cu cei ce vă doresc numai binele
  • Regula 4: Compară-te cu cel ce erai tu în trecut, nu cu altcineva din prezent
  • Regula 5: Nu-ți lăsa copiii să-ți facă lucruri care te vor enerva
  • Regula 6: Fă-ți ordine în propria casă înainte de a judeca lumea
  • Regula 7: Concentrează-te pe lucrurile cu adevărat importante (și nu pe plăcerile imediate)
  • Regula 8: Spune adevărul – sau cel puțin nu minți
  • Regula 9: Pornește de la premisa că s-ar putea ca persoana pe care o asculți să știe ceva ce tu nu știi
  • Regula 10: Fii precis în exprimare
  • Regula 11: Lăsați-i pe copii în pace când fac skateboarding
  • Regula 12: Când întâlnești o pisică pe stradă, mângâi-o
Dacă nu ai citit nicio carte până acum, eu recomand să începi cu aceasta. Este excepțională, cu subiecte bine punctate, cu exemple din viața scriitorului, psiholog canadian renumit. Poate vor apărea specimene care vor sări cu gura: Nu e ok să ne învețe alții cum să trăim. Vă zic eu: E ok că te regăsești și pe tine atunci când o citești. Și partea interesantă e că autorul este și el generația instagram 

3.   Fata din tren - Paula Hawkins

Când am auzit prima dată despre această carte nu i-am dat mari speranțe, am zis că o fi o altă carte scrisă de dragul scrisului, dar m-am înșelat, te ține cu sufletul la gură.
Rachel, personajul în jurul căreia se învârte povestirea, este dependentă de alcool și are probleme cu memoria. Inițial am simțit o repulsie față de ea, de faptul că nu avea grijă de ea, era grasă, mirosea a transpirație și nu-și ”controla” viciul. Pe parcurs mi-am dat seama că viața ei era o dramă și nu se putea rupe de trecut, de fostul său soț, care o manipula și nici nu avea susținere prea mare de la familie/prieteni. Poate unii vor percepe romanul ca unul polițist care relatează desfășurarea unei anchete, dar nu, e mai mult drama multor familii care trăiesc în minciună, violență fără sprijin emoțional sau psihologic ajungând să-și rezolve probleme cu alcool sau să omoare. Ajung să le fie rușine de cine ajung dar nu pot fi aduși la realitate. Chiar și după luni bune de când am citit romanul am  rămas cu sentimente duble față de personajul principal. Aș spune că este un must to read, înainte de a vedea filmul.

Pentru inspirație, întreaga mea listă de lecturi din 2020 o puteți găsi pe goodreads. După ce-am citit unele cărți, dacă pot să le numesc așa, m-am gândit că și eu aș putea scrie o carte despre toate și nimic în același timp. Cred ar avea titlul ”диванный критик” cu traducere ”Critic de canapea”.

Bonus: O să râzi, totul e chimie - Mai Thi Nguyen-Kim


Chimia din viața explicată în termeni ușor de înțeles, iar informația din ea ar trebui apreciată la justa ei valoare. Chiar dacă majoritatea chestiilor îmi erau cunoscute, stilulîn care au fost explicate este unul foarte amuzant și practic în același timp. Nu mi-am luat notițe la prima lectură, dar deja a început dubla 2, și notez totul cum făceam la cursurile de chimie din facultate. Revin cu notițe!

sâmbătă, 26 decembrie 2020

Sărbători de iarnă: fără miros și gust (de casă)

      

 Tu ce faci de sărbători? Îți mărești fericirea sau îți micșorezi nefericirea? 

     E primul an când am fost prinsă de febra pregătilor ”Crăciunistice”. De departe, Crăciunul și în general sărbătorile de iarnă sunt perioada mea preferată din an. Timp de 25 de ani, Crăciunul a fost acasă, în Republica Moldova, lângă cei dragi. Anul acesta încerc să-mi creez o ”acasă” aici la Cluj. Un brăduț la ghiveci, niște ornamente drăguțe și minimaliste cu o instalație suficient de colorată (un fel de tricou-blugi-adidași, outfit după care mă vei recunoaște mereu pe stradă) și kilograme de clementine în toate colțurile apartamentului. Am mai cumpărat și un difuzor de parfum cu arome de citrice și brad pentru a spori atmosfera, o sticlă de vin în debara așteaptă să fie fiartă, mi-am luat chiar și o plapumă, șosete și papuci de cameră cu ornamente de Crăciun. Dar nu, nimic din toate astea  nu mă mulțumesc și nu au farmec la fel ca papucii de cauciuc (galoșii) plini de glod (în iernile fără zăpadă) în care mergi să aduci o găleată de apă  de la fântâna din curte. La fel ca brăduțul uitat  într-un dulap (împodobit din anul anterior), pe care-l aducem ”la cald”, îl despodobim pentru a fi împodobit din nou, uneori cu aceleași globulețe doar argintul (beteala) de altă culoare. Și sinceră să fiu, nu simțeam nevoia să-l postez pe facebook sau instagram pentru a fi validat. 

Câți dintre voi v-ați oprit să vă bucurați de brăduțul decorat? Pun pariu că i-ați făcut mai multe poze decât ați stat să-l priviți în liniște cu un vin fiert și fără Netflix. 
Da, știu, nu avem timp. Nu avem timp să petrecem cu familia, nu avem timp să greșim, nu avem timp să ne bucurăm de ceea ce avem, nu avem timp să fim fericiți.

Când eram copii pentru fericire era suficient să primim o pungă de bomboane și câteva portocale pentru a face sărbătoare. Azi, maturi fiind, îmi dau seama că ne axăm tot mai mult pe lucruri materiale, pe farfurii  inundate de mâncare și pahare cât mai pline. Nu știm să ne bucurăm de lucruri mărunte și avem pretenția ca totul sa fie pus la punct până la ultimul bob de mazăre din salata boeuf.

Până la urmă mămăliga e mai gustoasă cu mujdei, nu cu somon sau sushi, iar sărbătorile sunt despre oameni și locuri. 

vineri, 27 martie 2020

Jurnal de autoizolare. Recomandări de cărți, filme, activități.

      Ca să încep așa cum ar fi mai frumos, vreau să vă anunț că eu am stat aproape 3kg în autoizolare.  Voi? 

    12 martie a fost ultima zi în care am avut program de 16h (muncă, școală, sport etc.). De 15 zile m-am reinventat și am activități pe care nu reușeam să le fac din lipsă de timp. Poate un pic mă bucur că am primit acest timp și îl pot investi în activități care chiar îmi plac. Da, ar fi fost mult mai bine dacă nu trebuia să fim impuși de situație, dar voi știți singuri cum se numește ceea ce-și face omul cu mâna lui. De aceea #stămacasa sau #stauacasa
În acest articol voi veni cu serie de activități pe care le fac eu în această perioadă și bineînțeles vă puteți inspira și voi. 

1. Citesc
Am reușit să citesc deja 3 cărți, ceea ce înseamnă target-ul pentru jumătate de an. Dintre care pot recomanda:
 Markus Zusak - Hoțul de cărți, o carte excepțională, despre curaj și perseverență, aproape pot spune că ar putea fi o istorie reală, cu evrei, al - II-lea Război Mondial, Fuhrer și o fetiță de 10 ani.

2. Mă uit la filme
Toți prietenii mei știu cât de mult urăsc eu să mă uit la filme, și cum eu cred că e o pierdere de timp. Păi uite că în aceste zile am descoperit că e chiar frumos să te uiți la filme și am adunat o listă de 10 filme dintre care pot sugera 3 care mi-au plăcut.
1. The Terminal (2004) - film de american comedie/dramă, cu Tom Hanks - despre un bărbat din Europa de est, care a rămas blocat 9 luni într-un aeroport din NY, după ce în țara lui a fost o lovitură de stat, având un pașaport pe care nu-l recunoște nimeni.

2. Cast Away (2000) - la fel un film cu Tom Hanks, eu nu am reușit să empatizez prea mult cu personajul, dar partea a 2-a filmului a fost exact ce trebuie.

3. Contagion (2011) - dramă/ thriller medical, un film despre ceea ce trăim noi la 9 ani distanță.

E foarte greu să aleg doar 3 filme care m-au impresionat, ar mai fi de adăugat: Murder mistery, Marriage story,  documentarul: Hitler o carieră.
Ce pot spune e că viața chiar bate filmul.

3. Învăț engleză 
     Cu siguranță ai început și tu să înveți o limbă și ai lasat-o baltă din lipsă de timp sau simplu, nu-ți mai place. Ei bine așa fac și eu cu engleza sau cu oricare altă limbă străină, pe care o vorbesc doar atât cât să nu mă doară mâinele când plec în călătorii. De data asta am zis că-i mai dau o șansă. Apropo filmele intră și la capitolul acesta.

4. Sport
 Și ce dacă nu pot merge la înot, la alergat în parc sau la tenis? Mi-am mutat sportul în apartament. De 3 ori pe săptămână cu antrenor și chiar în grupuri mai mari de 3 persoane, cam 700 (online să ne înțelegem).

      Alte activități destul de intersante pentru mine: învăț a edita poze (poate trec și la video), croșetez dar am rămas fără materie primă și nu mai ajung la un produs finit prea curând, gătetesc (experimentez rețete dulci).
Și nu mă întrebați dacă nu am de scris la teză sau de cursuri online, toate la timpul lor. Bine, mă ocup și de el, dar nu foarte mult, ce-i mult strică.
Voi ce alte activități interesante aveți cât stați acasă?
Și cum zicea Hitler: ”Un singur moment de genialitate este mai valoros decât o viață de corvoadă neinspirată” - poate pentru unii din noi acesta va fi momentul de genialitate.







marți, 7 ianuarie 2020

”Să dăm cărțile pe față”

 Am avut și pentru 2019 un #readchallenge pe care am reușit să-l duc la bun sfârșit și  bineînțeles am reușit să-mi fac și un to do list pentru 2020, penru care mi-am planificat să citesc minim 5 cărți, ”bune”, care e un adjectiv relativ la capitolul cărți. Deși am scris deja o postare despre romanul care m-a fascinat cel mai mult , voi selecta un top de 3 cărți care m-au impresionat și care au meritat a fi citite.

1. Imperiul Îngerilor, Bernard Werber

” Oamenii nu vor să-și construiască fericirea, vor doar să-și micșoreze nefericirea”

          A crede sau a nu crede, asta nu are nici o importanță. Important este să-ți adresezi din ce în ce mai multe întrebări despre tine ca om și despre existența ta. Acest roman, științifico-fantastic, mi-ar fi plăcut să fie bazat pe fapte reale, ăsta ar fi fost un scenariu perfect pentru finalul nostru ca oameni. Am citit acest roman dintr-o răsuflare, probabil e cartea pe care am citit-o în cel mai scurt timp (2 zile). Mi-aș permite să spun că a fost o relaxare dar și un șoc de imaginație și gânduri în același timp, a fost complet out of the box.

2. Bastarda Istanbulului, Elif Shafak

”Majoritatea oamenilor nu gândesc niciodată, iar cei care gândesc nu devin niciodată o majoritate. Hotărăște-te  de care parte vrei să fii”

Răul nu este mereu rău, precum nici binele nu e mereu bine, acesta ar fi rezumatul scurt al cărții. Figurile feminine descrise, istoria tristă a armenilor și cel mai mare genocid prin care au trecut, diversitatea culturală a Turciei, gastronomie, un blestem de familie și o altfel de cultură a Istanbulului cu tatuaje și piercing-uri, sunt cele mai importante aspecte pe care s-a bazat autorea pentru originalitatea romanului.. Frumos și trist în același timp, am citit cartea în urma unei recomndări, și aș reciti-o cu mare drag oricând, sunt sigură că voi descoperi ceva nou de fiecare dată. Și bineînțeles că o recomnand cu mare drag și pentru cei care au ajuns cu cititul până aici. Și cea mai bună replică pe care am întâlnit-o în carte ”Doliul, e ca viginitatea. Trebuie să-l sacrifici celui care merită mai mult”

3. Temă pentru acasă, Nicolae Dabija 

”Înțelepciunea ne vine când numai avem ce face cu ea.”  

Este un roman de suflet, pe care l-am recitit cu mult entuziasm și pe care nu-l pot păstra doar pentru mine. Am râs, m-am bucurat, m-am întristat, am sperat, am plâns și apoi iar m-am bucurat, am trecut printr-o serie de emoții alături de personajele romanului. Este o poveste de dragoste dură, cu multe încercări în îndepărtatele ținuturi ale Siberiei, în urma unui val de deportări din Basarabia. Nuștiu dacă aș putea spune că finalul este unul fericit, sau relativ fericit,  cert este că eu am plâns, am plâns mult și a fost o lecție pentru mine, mi-am dat seama cât de greu este pentru unii, dar totuși se bucură din lucruri mărunte, iar noi azi nu știm să apreciem ceea ce avem. 

Alte cărți (care au meritat citite în 2019):
 - Radiografia unei mârșăvii judiciare, Traian Berbeceanu; ”Poți fi o zi vultur și nu 300 ani cioară”.  
Dragoste în vremea holerei, Gabriel Garcia Marquez; ”Infideli, dar niciodată neloiali”
- Arta subtilă a nepăsării, Mark Manson
- Jurnalul Annei Frank, Anne Frank;  ”De fapta unui creștin răspunde el singur, de fapta unui evreurăspund toți evreii”

sâmbătă, 7 septembrie 2019

Victor Hugo - Mizerabilii

”Nu e nimic să mori; e groaznic să nu trăiești.”

         Deși ar trebui să vină un întreg articol dedicat cărților citite în 2019, pentru Mizerabilii lui Victor Hugo am preferat să dedic un întreg articol, pentru că nu l-aș putea pune pe aceeași balanță cu restul cărților. Romanul relatează despre viața  și impactul social al deținutului Jean Valjean, care a încercat să-și răscumpere acțiunile greșite din trecut. Faptele lui erau, de cele mai multe ori în avantajul celor din jur, persoana sa fiind pusă pe plan secund. Personajul Jean Valjean a devenit pentru mine un exemplu al corectitudinii și al bunătății, iar modestia sa a fost prea mare, astfel consumându-se pentru faptele din trecut. Din punctul meu de vedere prea multă suferință pentru un om care toată viața a făcut bine, dar mereu se teroriza pentru ceva care își ispășise pedeapsa. La fel romanul mai oferă detalii din istoria Franței, arhitectura Parisului, justiție, religie, diferite tipuri de iubire și despre oamenii străzii, unii din ei ajunși acolo din întâmplare. Finalul cărții a fost un pic neprevizibil pentru mine, deși multe acțiuni le prevedeam din timp, ceea ce m-a făcut să-mi descarc emoțiile odată cu ultimul paragraf citit. 
Mai jos voi lăsa o serie de citate adunate din fiecare volum, scrise în secolul XIX, care mă reprezintă și care mai sunt valabile și azi. Dacă ați citit și voi acest roman, mi-ar face plăcere să citesc părerile voastre.

*
  • Să dai pământul în schimbul paradisului înseamnă  să dai vrabia din mână pentru cioara de pe gard. Să te lași amăgit de infinit.
  • A minți puțin nu e cu putință. Cel care minte nu poate minți pe jumătate.
**
  • Mai puțină glorie, mai multă libertate.
***
  • Când un bărbat iubește cu patimă femeile, iar nevastă-sa e una care-l lasă rece, urâtă, ursuză, fudulă de drepturile ei de soață legitimă, călare pe lege, ba uneori și geloasă, nu e decât un mijloc de s-o scoată la capăt și să fie lăsat în pace: să-i dea banii pe mână.
  • Deosebirea dintre logica revoluției și filozofia ei este că logica poate duce la război, pe când filozofia nu poate ajunge decât la pace.
  • În gândire există voință: în visare, nu.
****
  • Legea tuturor e libertatea, care sfârșește acolo unde începe libertatea altuia. (Robespierre)
  • Mândria cetățeanului e o armură a sufletului lui, cine e liber e cinstit, cine votează domnește
  • O minte nehrănită cu știință și cu înțelepciune slăbește. Să ne fie milă de mințile înfometate cum ne e milă de trupurile nehrănite.
*****
  • Să ne înțelegem asupra egalității, căci dacă libertatea este vârful , egalitatea este baza.
  • Primejdia menține ordinea.
  • Primul pas e stăpânirea materiei, al doilea - realizarea idealului.
  • Iubirea e prostia oamenilor și duhul lui Dumnezeu.
  • Dragostea e un copil de șase mii de ani.
  • Nu e nimic să mori; e groaznic să nu trăiești.


vineri, 12 aprilie 2019

#haihuiprinromânia, Popas la Castelul Peleș


           Și dacă tot am luat la picior România (de fapt la tren), weekendul trecut am făcut un mic popas la Sinaia.
Castelul Peleș
          Cu o dimineață răcoroasă și o ceață intensă ce cobora din munți, așa ne-a întâlnit orașul Regal sau Perla Carpaților după cum mai e numit.
        Martor al trecutului regal pe care îl are Sinaia, Castelul Peleș atrage anual turiști din toate colțurile lumii. Construcția castelului a început în 1875 și până în anul morții lui Carol 1, 1914. Acesta a ajuns a fi unul dintre cele mai moderne castele din Europa, datorită dotărilor pe care le avea: centrală de încălzire, lift, aspirator, băi.  
     Dacă la ora 8:55 când am ajuns în fața castelului era o liniște încântătoare, la ora 9:10 (când își deschide ușile pentru vizitatori), ograda castelului era plină de vizitatori care se minunau și care nu încetau în a face poze și filmulețe.
        Din punctul meu de vedere este uimitor să te afli în acest castel încercând să ții pasul cu ghidul și în același timp să te minunezi de fiecare detaliu atât de bine pus la punct. Senzația de wow și de gură căscată te însoțește în timpul aflării în castel și o perioadă după ce l-ai părăsit.
Centrul Internațional de Conferințe Casino

         La 3 minute distanță (nu, n-am uitat că distanța se măsoară în metri) se află fratele mai mic al alcestuia Castelul Pelișor, fosta reședință de vară a Principilor Moștenitori Ferdinand și Maria. Deși arhitectura exterioară se aseamănă cu cea a Peleșului, interiorul este decorat conform gustului Mariei. Chiar dacă nu e atât de mare și acesta oferă capodopere regale destul de uimitoare. 

       Și dacă Castelul Peleș oferă tururi ghidate în diferite limbi, Castelul Pelișor are doar descrieri în limba română pentru fiecare încăpere, ceea ce mi s-a părut cam limitat pentru numărul mare de turiști străini. Biletul de intrare (pentru studenți) la Peleș este 15 lei (Parter +etaj), iar la Pelișor 5 lei.

         Aleea Peleșului este un drum fermecător, care găzduiește un mic târg meșteșugăresc de produse, unele mai tradiționale ca altele. Acolo am savurat din gustul copilăriei ”zahăr caramelizat cu nuci”, mulți probabil știu despre ce vorbesc.
   
     Pe lângă aceste 2 castele, Sinaia mai are câteva obiective turistice numai bune de vizitat: Casa Memorială George Enescu, Parcul Dimitrie Ghica, Centrul Internațional de Conferințe Casino, sau dacă te-ai săturat de plimbări pe pământ poți face o vizită cu telegondola la cota de 1400 și 2000m. Astea necesită câteva cheltuieli în plus, de aia nu le-aș încadra la categoria cum să călătorești ieftin când ești student, deși sunt accesibile.

     Dacă încă nu v-ați hotărât ce faceți în acest weekend, aceasta cred că ar fi o soluție bună.

miercuri, 20 martie 2019

#haihuiprinromânia, din Cluj la Sibiu

       Cum să călătorești cu bani puțini când ești  student

         Primul și ultimul meu articol dintr-o călătorie a fost atunci când m-am întors din Amsterdam, pentru că am fost mult prea fascinată de acest oraș și cumva am adăugat câte ceva și despre restul orașelor vizitate în acea perioadă (pentru că au fost multe). Azi voi continua categoria de travel blog cu impresii și locuri frumoase descoperite la Sibiu. Chiar dacă la un simplu search pe google găsești mii de recomandări despre cum să-ți petreci timpul la Sibiu, nu voi ezita și eu să throuw in my two cents.
           Și dacă tot e despre o călătorie studențească voi povesti despre cum e să ai un weekend frumos și ieftin (dpv financiar) la Sibiu. Dimineața la ora 9 am coborât în gară, trenul fiind bineînțeles, gratis și după 10 minute de mers pe jos ne-am trezit în inima Sibiului, centrul vechi.

1. Piața Mare, Piața Mică, Turnul Sfatului, Podul Minciunilor și multe ”clădiri suspicioase”

           Da în inima Sibiului, de fapt nici nu-ti poți da seama care e inima sa, pentru că fiecare străduță și fiecare clădire poartă pe umerii săi file de istorie. Iar ochii de pe acoperișuri, îți dau senzația că mereu ești urmărit. Acești ”ochi” sunt numiți de specialiști ”lucarne” și sunt un simbol al Sibiului din Evul Mediu. Scopul lor nu este de a da senzația de ”clădiri suspicioase”, așa cum le-am numit eu, dar de a aerisi podurile caselor istorice. Acestea rămân un element rar de arhitectură medievală, întâlnite și la Sighișoara sau Brașov.
         Turnul Sfatului - desparte Piața Mare de Piața Mică, are și el o istorie deosebită, intrarea te costă doar 2 lei. La fiecare din cele 7 etaje, te poți delecta cu diferite expoziții de pictură. La etajul 6 se află un ceas elvețian din 1494, care bate de 12 ori la fiecare oră fixă. Iar de la etajul 7 ai o vedere impresionantă a întregului ținut.
          Și cel mai important, tot centrul istoric este cumva ascuns de zgomotul mașinilor din oraș, astfel te poți bucara de momentele de liniște pe care ți le oferă orașul.

2. Parcul Natural Dumbrava - Zoo Sibiu, Complexul Muzeal Astra

         La câțiva km de oraș, după o lungă plimbare prin Parcul Natural Dumbrava, te întâlnește o superbă grădină zoologică. Și dacă vă imaginați că intrarea costă o avere așa ca la multe altelele, vă înșelați. 3 lei - acesta e prețul biletului care îți deschide poarta. Deși sunt  împotriva captivității animalelor și mai ales împotriva câștigurilor finaciare de pe urma acestora, cumva am încurajat aceasta odată cu intrarea acolo. Și poate e subiectiv, dar din punctul meu de vedere, e cea mai îngrijită dintre toate cele văzute până acolo și aparent sunt tratate foarte frumos. Se zice că e cea mai veche grădina zoologică din România.

     
  Iar cireașa de pe tort a acestei vizite râmâne a fi  Muzeul Civilizației Populare Tradiționale Astra. Acesta este un muzeu în aer liber, care se întinde pe o suprafață de 96 hectare și oferă posibilitatea de a vedea gospodării specifice zonei rurale din Ardeal, din diferite perioade de timp și pentru diferite categorii sociale de oameni. Atât de impresionată am rămas de această așezare, încât nu-mi ajung cuvinte să vă povestesc. De aceea dacă v-ați propus să ajungeți la Sibiu, rezervați-vă o zi întreagă pentru acest muzeu. Biletul de intrare pentru studenți e doar 7 lei.

            După o zi de hoinăreală prin Sibiu poți parcuge cel puțin 24 km și asta fără acoperi și restul muzeelor rămase nedescoperite în oraș pentru un alt weekend.
             Iar cea mai smart chestie care am descoperit-o la Sibiu, au fost biletele de autobuz care le poți cumpăra direct din autobuz folosind un card bancar contactless, fără a deranja pe cineva.
           Ce ține de cazare, poți găsi lejer o cameră la 80-90 roni, iar dacă vrei în inima Sibiului poți găsi cu 110 -  dacă nu e sezon turistic.